Epistola programatică a profesorului Marga privitoare la identitatea şi obiectivele ICR este de natură să te lase cu gura căscată. Sursa: CODRIN PRISECARU

Te întrebi de unde i-o fi venit ideea de a aşterne pe hârtie aceste teze ce sună, prin tonul apodictic şi ameninţător, aproape ca acelea ale lui Nicolae Ceauşescu din iulie 1971. Este un text opus, în litera şi spirit, direcţiei lovinesciene din cultura română. Vrea profesorul Marga să fie un fel de strateg al unei noi revoluţii culturale? De ce să modifici fundamental ceva care merge bine, s-ar întreba orice om cu scaun la cap. Este ICR o instituţie problematică? Dacă da, pentru cine şi de ce? Vrea dl Marga ca ICR să devina un fel de Institut Roman pentru Relaţiile Culturale cu Străinătatea (IRRCS), o jalnică oficină propagandistică, precum pe vremea lui Gheorghiu- Dej şi Ceauşescu? Îi este dor de ode, panegirice şi osanale?

Primul lucru care te frapează este că dl Marga pare să nu aibă habar de ceea ce-a făcut ICR în aceşti ultimi opt ani. Această ignorare (reală ori mimată) este jignitoare pentru eforturile validate pe plan mondial al unei instituţii cu performanţe extraordinare. Este jignitoare pentru sutele de intelectuali români care au protestat împotriva infamei "Ordonanţe" a lui Ponta.

În viziunea dl. Marga, ICR pare sortit a deveni un fel de uniune de creaţie de tip stalinist. Mai lipsesc planurile cincinale, critica, autocritica, dosarele de cadre şi şedinţele festive. Nu este limpede dacă dl Marga propune doar o viziune nonmodernă despre diplomaţia culturală, ori una de-a dreptul anti-modernă, neo-gândiristă. Ceea ce constat este că, în numele zidirii, profesorul Marga este pus pe demolări. Un amic care îl ştie bine îmi scria zilele acestea: "Omul e un buldozer defect, care ştie un singur lucru: să măture din cale totul".

Îţi trebuie o bună dispoziţie cu totul specială şi o irepres