Moartea lui Costică Ştefănescu lasă în urmă un mare gol în fotbalul românesc, deoarece acesta a fost una dintre figurile emblematice ale fenomenului sportiv din ţară.
„Frumoşii nebuni ai Craiovei Maxima” este o carte scrisă de ziaristul Ion Jianu, un bun cunoscător al fotbalului oltean, care a reuşit să stea de vorbă cu cei mai mulţi dintre componenţii echipei care făcuse furori în Europa, la începutul anilor 1980. Între ei şi s-a aflat şi căpitanul Costică Ştefănescu, care a dezvăluit multe lucruri interesante. A fost probabil cel mai amplu interviu acordat de Ştefănescu în toată cariera şi unul dintre ultimele, din care „Adevărul” vă rezintă cele mai importante pasaje:
„Am început să joc fotbal în mod organizat la Steaua în 1964. În 1968 am fost convocat la lotul naţional, iar în 1969 la un turneu în Franţa mi s-a propus să rămân la Paris. Eram prea tânăr, m-am gândit la consecinţe..”
„În 1969, Ştefan Kovacs m-a chemat la echipa mare a Stelei, dar la un joc-şcoală Ţiţi Dumitriu mi-a provocat o fisură la gleznă şi mi-a amânat debutul în Divizia A. S-a spus atunci că Ţiţi m-a accidentat cu intenţie”
„Din cauza unui atac dur al unui jucător de la Jiul am stat mult pe bară şi am pierdut echipa Stelei, unde jucam atacant. În 1973 am decis să plec la Universitatea Craiova, unde odată cu mine au ajuns Boc şi Bădin, iar în acelaşi an au fost promovaţi Balaci şi Negrilă”
„Emeric Ienei a fost primul care m-a folosit libero, în 1972 la tineretul Stelei. Apoi am jucat mijlocaş, iar la Craiova, Constantin Teaşcă m-a tras în defensivă. Jucam un meci la Făgăraş şi el s-a certat cu Deselnicu. Atunci, Adrian Păunescu, care era pe bancă, i-a zis să-l scoată pe Deselnicu şi să mă bage pe mine libero. Şi acolo am rămas”
„O singură problemă am avut cu antrenorii. S-a întâmplat cu Teaşcă. Eram în cantonament şi ne-a