CONFESIUNE Dan C. Mihăilescu și-a lansat vineri la Târgul Gaudeamus, de la ora 17.30, volumul „Ce mi se-ntâmplă. Jurnal pieziş", iar sâmbătă, de la ora 12.00, două antologii din Caragiale.
La masa rotundă a terasei de la Librăria Humanitas Kretzulescu, Dan C. Mihăilescu ridică braţele şi glumeşte, fără să râdă. E în vervă. Mişcările sunt tonice şi mâinile încadrează cuvintele. Ridică un deget şi punctează, desenează pătrate în timp ce răspunde. Se opreşte şi zâmbeşte abia când se-apropie un bărbat scund, fost profesor de fizică.
Îl ştie de la televizor, de la „Omul care aduce cartea".„Aţi prezentat dumneavoastră un volum despre rolul Securităţii în muzică. La ce editură era?", întreabă de parcă i-ar lega ani de prietenie. Dan C. Mihăilescu îi întinde o carte de vizită: „Scrieţi-mi sau sunaţi-mă şi vă spun, nu mai ştiu exact, trebuie să verific acasă".
„Weekend Adevărul": Alături de cele două cărţi cu fragmente şi scrisori din Caragiale, publicaţi un jurnal, care conţine textele apărute săptămânal în „Dilema Veche": „Jurnal pieziş". Multă lume a crezut că este vorba despre jurnalul dumneavoastră propriu-zis.
Dan C. Mihăilescu: A fost o şugubeaţă tactică de marketing a editurii, dar care mi-e teamă că va produce niscai încruntări. Ce se întâmplă: prin lumea literară se ştie că am un jurnal, nişte agende din 1968, de când eram în anul întâi de liceu, până astăzi. Mai mulţi editori m-au ispitit cu publicarea, fie şi selectivă, drept pentru care am recitit destule fragmente din jurnal, tentat să extrag ceva din el. Însă m-am îngrozit: până şi jurnalul lui Mircea Zaciu, care poate fi considerat o sumă a urâciuniilor vieţii noastre politico-literare, pare suav pe lângă peisajele mele.
Ce conţin caietele?
Mie, ca istoric literar, îmi place să mă uit prin debarale, prin bucătăriile, podurile sau pivniţele lumii artistice. Istori
