Fotbalistul născut la Făurei spune că nici nu are numărul de telefon al lui Gigi Becali şi povesteşte că şi-a dat seama de mic că poate să alerge mai mult decît oamenii din jurul lui.
Bănel Nicoliţă are 25 de ani şi şi-a petrecut aproape un sfert din viaţă la Steaua. A cîştigat campionatul, a jucat în grupele Ligii Campionilor, i-a prins şi pe Rădoi, şi pe Gardoş, şi pe Dorinel Munteanu, şi pe Răduţ. A schimbat colegi plecaţi să joace în străinătate, pe bani mai mulţi, "aşa a vrut Dumnezeu, să rămîn la Steaua. Nu-mi pare rău, o să vină şi vremea mea să plec". În aproape 6 ani, de cînd joacă în Ghencea, suporterii l-au aplaudat fiindcă a fost mereu gata să alerge şi să se bată cu adversarii, dar l-au şi huiduit după cîte o centrare greşită. Cum a trecut peste toate cîte i s-au întîmplat? Cum s-a schimbat? Povesteşte într-un interviu acordat Gazetei Sporturilor.
- Bănele, care e diferenţa dintre Nicoliţă din 2005 şi Nicoliţă din 2010?
- Nu văd nici o diferenţă. Ca şi atunci, încerc mereu să mă descurc mai bine, să fiu folositor echipei, să mă înţeleg bine cu toată lumea. Nu cred că m-am schimbat deloc.
- Măcar o diferenţă e: acum conduci un Audi Q7, atunci bănuiesc că n-aveai o maşină scumpă.
- Aaa, asta da! E adevărat, n-aveam Q7. Da' mi-am făcut şi eu o poftă, care-i problema? Am visat de mic, de copil, să am o maşină frumoasă şi cînd am avut bani suficienţi m-am bucurat să-mi îndeplinesc visul. Dar înainte să-mi iau Q7 m-am ocupat de familia mea, am avut grijă ca toţi ai mei să fie realizaţi financiar.
- Chiar, mai mergi la Făurei?
- Da, mă duc des. Adică oricînd am timp. Spre exemplu, dacă am meciuri din trei în trei zile, e clar că n-am cum să ajung acasă. Şi în cazul ăsta trimit bani la Făurei prin anumite persoane. Vreau ca ai mei să aibă tot ce le trebuie. Cînd am timp, îmi face
