"Revoluţia" comunistă şi-a derulat ultimul episod sâmbătă. Anunţată cu surle şi trâmbiţe, mişcarea organizată de PCRM s-a dezumflat trist şi fără niciun efect, în PMAN, dând semnalul că opoziţia partidului lui Voronin atinge maximum de potenţial când se desfăşoară în săli închise, iar adepţii ei au portavoci şi blochează microfoanele.
Atunci când iese în stradă, acolo unde adună vânători de recompense politice şi oameni înfometaţi de prin raioane, care leşină pe stradă, "rivaluţia" nu numai că e catifelată, dar e şi roasă de moliile ridicolului.
De 10 ori mai puţini oameni decât anunţaseră comuniştii s-au adunat să răstoarne un guvern prea ocupat cu pregătirile pentru Vilnius ca să mai ţină cont de protestele din stradă ale unor oameni care, cantonându-se în nostalgiile unei epoci defuncte şi demult intrate în descompunere, speră să îşi reînvie tinereţea revoluţionară. Circa 7.000 de oameni, evaluare indulgentă a forţelor de ordine, s-au adunat în diferite puncte din Chişinău, pentru a-şi uni vocile în sloganurile dictate de conducerea PCRM.
În jurul orei 11 aceştia s-au apropiat de PMAN, acolo unde liderii comunişti, în frunte cu Vladimir Voronin, îi aşteptau pentru a-şi vărsa of-ul faţă de guvernare. Cântece sovietice de cătănie, lozinci scoase de la naftalina mişcării bolşevice, toate în interpretarea unui public format în mare parte din persoane de vârsta a treia de factură rusofonă, completat cu amatori de "o sută de grame na şaru (gratis)", aceasta a fost atmosfera aproape de compătimit în care PCRM şi-a fâsâit ultima suflare pe altarul anti-europeneismului.
Da, există în R. Moldova o categorie de populaţie, şi încă una consistentă, pentru care proiecţia despre viitor coincide cu amintirile despre trecut. Nimeni nu contestă acest lucru relevat atât de realitatea înconjurătoare, cât şi de investigaţiile sociologice. Memoria colectivă a unei p
