Rapid a arătat cum poţi răspunde fotbalistic unui adversar mai bun. Steaua a răspuns cu orgoliu.

Cifrele derbyului din Giuleşti vorbesc despre o indiscutabilă superioritate a oaspeţilor. Vă daţi seama cum sună acum acest cuvînt atît de simplu, “oaspeţi”? Nu-i vorbă că în lumina evenimentelor de duminică seară “gazde” ar rezona mai natural. Datele statistice ale agenţiilor de monitorizare fotbalistică nu pomenesc nimic despre lichidul scîrbos care a căzut peste capul lui Reghecampf. Nici despre gesturile provocatoare ale antrenorului stelist. Ideea ar fi că la mai mult de o zi după Rapid-Steaua putem rămîne blocaţi în discuţia despre secvenţele violent-greţoase ale meciului. Sau ne putem face cadou alternativa pasului în faţă, dincolo de zoaie. Ce ne-a spus, de fapt, jocul dintre Rapid şi Steaua?

Steaua a suferit o mare parte a întîlnirii cu Rapid. Ocaziile de gol au fost împărţite şi, împotriva cifrelor care anunţă o posesie de aproape 65% în contul liderului cu un număr cvintuplu de driblinguri, 35 la 7, Rapid nu a dat senzaţia unei formaţii copleşite de forţa adversarului. Echipa lui Reghe a dominat finalul primei reprize şi partea a doua a meciului, dar a fost vizibil deranjată de reactivitatea rapidiştilor. Nicolae Grigore, Emil Dică şi Grigorie au dus lupte grele la mijlocul terenului, acolo unde nu o dată au reuşit să cîştige duelurile cu Bourceanu şi Pintilii, oamenii de sacrificiu ai Stelei. Aşa după cum, rămînînd în zona mijlocaşilor, trebuie remarcat că Mihai Roman a adus un plus ofensiv pe care Tănase nu l-a avut pentru ai lui. Iar atunci cînd cvasidebutantul N. Vasile, omologul pe post al lui Latovlevici, primeşte nota 7 în Gazetă, ca şi stelistul, începi să înţelegi.

Rapid-Steaua 1-1 spune ceva foarte important în vederea sezonului 2013-1014. Steaua este echipa cea mai puternică şi cea mai bine organizată a momentului. Atît de bine pr