FLORIAN BICHIR: "Fostul premier al României şi candidat la prezidenţiale Adrian Năstase susţine că lacrimile lui Traian Băsescu poartă întreaga vină pentru eşecul PSD în alegerile din 2004."

El este convins că „dacă Theodor Stolojan nu l-ar fi făcut să plângă pe Traian Băsescu, lucrurile ar fi fost altfel în România“.

De data aceasta, nu singura ce-i drept, Adrian Năstase are dreptate. Alianţa D.A. nu ar fi reuşit să ajungă în veci la guvernare dacă Traian Băsescu nu ar fi câştigat cursa pentru Palatul Cotroceni. Iar momentul renunţării lui Theodor Stolojan la candidatură a fost de o aşa mare încărcătură sufletească, încât a marcat definitiv alegerile. Încă de atunci s-au grăbit mulţi să spună că Băsescu a jucat teatru, că este un actor desăvârşit. Eu cred şi în prezent că a făcut-o din suflet. Nici cel mai inventiv consultant nu s-ar fi gândit să-i propună liderului PD să plângă. Părea o sinucidere politică. Omul asimilat cu un lup de mare, un comandant desăvârşit şi un dur, nu putea plânge în faţa întregii ţări. De aici şi simpatia extraordinară îndreptată către Băsescu. „Dragă Stolo“ a intrat definitiv în manualele de campanie politică! Lacrimile l-au umanizat, lumea a perceput că a pierdut un coleg important, un prieten. Şi cum presiunea teribilă s-a făcut din partea PSD, a partidului de guvernă mânt, simpatia electorală s-a îndreptat spre Alianţa D.A. Românul iubeşte victima şi se identifică de cele mai multe ori cu ea. Mulţi s-au dus la vot convinşi că lui Stolojan i s-a făcut o mare nedreptate, iar Băsescu merge mai departe în numele visului lor comun. Ca un răzbunător, ca un samurai. Iată cum o lacrimă a schimbat destinul României.

Nu e prima dată în istoria postdecembristă a acestei ţări când emoţia stârnită este mai tare decât orice campanie electorală. Paradoxal, ţărăniştii nu ar fi ajuns la putere dacă nu murea Cornel