Foto: Thinkstock Uită poporul planetei că mai există un motiv pentru care omul este superior oricărei vieţuitoare: pentru că de­ge­tul mare de la mână are o poziţie opu­să celorlalte patru degete. Omul apucă astfel cu mâna, execută mişcări de fineţe şi scrie.

Mai întâi precizăm că medicii consideră mâna doar acea porţiune de la încheietura palmei până la vârful degetelor. Porţiunea până la cot de la încheietura pumnului se numeşte antebraţ, iar segmentul de la cot la umăr se numeşte braţ.

Ce construcţie splendidă are mâna ne demonstrează profesorul doctor Andrei Firică, şeful Clincii de ortopedie de la Spitalul Colentina.

Mâna are două arcuri. De la degete până la încheietura pumnului este o arcuire. Şi arcul transversal de la extrema dreaptă a palmei la latura stângă a ei. Aceste două arcuiri permit să acoperi cu mâna un obiect. Extraordinar de importantă este ca­pa­citatea de a îndoi degetele şi de a ajunge cu ele în palmă îndoite. Aşa poţi apuca o foaie. O scădere a mo­bilităţii degetelor reprezintă o situaţie critică, fiindcă nu mai poţi aduce de­getele în palmă şi nu mai poţi apuca. Trebuie păstrată cu orice preţ mobi­litatea tendoanelor care mobilizează oa­sele. Tendoanele flexoare şi extensoare realizează cârligul degetelor. Ele sunt tendoane de forţă cu care cari o plasă, o greutate. Aceste tendoane te ajută să faci cu forţă orice miş­care a mâinii. Celelalte tendoane şi muşchii amplasaţi între oasele pal­mei folosesc la mişcările şi activităţile de fineţe, de exemplu la scris.

Datorită acestor îmbinări de ca­li­tăţi în arhitectura mâinii, de la în­cheietura pumnului până la vârful de­getului, intervenţiile de reparare a unor accidentări sunt dificile. Iată o di­fi­cultate: pielea care acoperă mâna nu are o rezervă de piele. Chirurgul nu poate muta o fâşie de piele dintr-o parte în alta, ca de exemplu de pe coapse etc. Orice reparare