Unul dintre primii locuitori ai aşezării povesteşte viaţa din cel mai rău-famat sat de lângă Madrid. Scriitorul Mariano Palomo Polonio (63 de ani) este patronul unui bar care a asistat la toate evenimentele din satul Cañada Real, inclusiv la sosirea valului de imigranţi români. La marginea Madridului, în zona de sud-est, la intersecţia dintre autostrăzile M-50 şi A-3, se ridică aşezarea ilegală Cañada Real.
Autorităţile spaniole au tolerat ridicarea unor locuinţe improvizate, iar, odată cu trecerea timpului, aşezarea a ajuns un sat rău-famat. Din 1960, când au fost ridicate aici primele locuinţe fără autorizaţie, populaţia aşezării a ajuns în prezent la aproximativ 40.000 de persoane.
Spanioli, marocani şi români trăiesc sub autostrada suspendată, mulţi în condiţii insalubre. Aici şi-au găsit adăpost mai ales cei fără venituri, hoţii şi cerşetorii. Poliţia face regulat razii în zonă şi de puţine ori pleacă de acolo „cu mâna goală“. Chiar dacă trăiesc împreună, locuitorii de diferite naţionalităţi se străduiesc să aibă cât mai puţin de-a face unii cu ceilalţi.
„Nu toţi sunt cum se spune la televizor“
„Românii au început să vină aici în urmă cu cinci-şase ani. Primii au apărut ţiganii din El Gallinero (n.r. un sat lipit de aşezarea principală). Apoi au venit şi ceilalţi“, povesteşte scriitorul Mariano Palomo Polonio. Poate surprinzător, majoritatea românilor stabiliţi aici au încercat să se ţină cât mai departe de lumea interlopă din Cañada Real.
Există, bineînţeles, şi excepţii, povesteşte scriitorul, dar nu românii sunt principala problemă în zonă, aşa cum deseori se arată la televizor. „Românii sunt oameni muncitori, care s-au luptat pentru idealurile lor. S-au aşezat aici pentru că sperau ca, într-o zi, să aibă o viaţă mai bună“, spune spaniolul. Majoritatea nu au găsit-o nici până în ziua de