Pasajul are o suprafaţă de 2.839 de metri pătraţi, din care pot fi închiriaţi 1.185 de metri pătraţi. Lucrările la pasaj au fost finalizate, pe hârtie, în vara lui 2008, dar fără ca cele trei guri de ieşire să fie amenajate. Practic, mureşenilor li s-a oferit un tunel zidit.
Din 1993, când au început lucrările de amenajare a pasajului subteran din preajma intersecţiei ce duce în Piaţa Victoriei, şi până azi, târgumureşenii au trecut prin mai multe stări, toate negative, legate de construcţia megalomanică ce ar trebui să le simplifice traseul către centrul oraşului. Mai întâi, angoasa acceptării unui şantier în inima urbei, în anii ’90, urmată de frustrarea cauzată de imposibilitatea utilizării pasajului, la mijlocul anilor 2000, încheind acum printr-o stare de ruşine faţă de propriile autorităţi locale, care nu au fost în stare până în prezent să găsească un administrator al spaţiilor comerciale existente în tunelul-fantomă.
Pe scurt, cam asta ar fi istoria mult trâmbiţatului pasaj subteran din PiaţaVictoriei, din perspectiva localnicilor. După cum se poate observa, nu poate fi adusă în discuţie o opinie pertinentă despre utilitatea pasajului, despre beneficiile fluidizării traficului pietonal şi auto din zonă, deoarece numărul târgumureşenilor care au avut şansa de a folosi calea underground pentru a ajunge la destinaţie este egal cu zero.
Şi vorbim despre o construcţie finalizată şi inaugurată cu mult fast în 2008. Finalizată mai mult pe hârtie. Pasajul are o suprafaţă de 2.839 de metri pătraţi, din care pot fi închiriaţi 1.185 de metri pătraţi. În urma dării în folosinţă a acestuia, intersecţiile semaforizate din zonă ar urma să fie destinate numai traficului auto, pietonii urmând a fi direcţionaţi sub pământ, unde multiplele spaţii comerciale care ar funcţiona în spaţiul respectiv s-ar bucura de un flux zilnic de câteva mii de trecători. Cu alte