Una din cele mai odioase crime petrecute vreodată în judeţul Bistriţa-Năsăud trezeşte şi acum lacrimi în colţul ochilor. Deşi au trecut 23 de ani de la tragicul moment, familiile îndoliate ale celor trei bărbaţi ucişi cu bestialitate de cinci soldaţi beţi nu au beneficiat nici până în prezent de compensaţiile materiale, stabilite de magistraţi după ani lungi de procese.

Însă, nici singura victimă a atrocităţilor rămasă în viaţă, Ioan Bonău, cel bătut până a intrat în comă de către soldaţi cu pumnii, picioarele şi centurile din dotare după cunoscuta zicală militărească „cine mişcă, mişcă mort”, nu s-a ales cu altceva în urma bătăii decât cu sechele, care l-au marcat pe viaţă, relatează cotidianul bistriţean Mesagerul.

Filmul evenimentelor de acum 23 de ani

Deoarece pe dosarul cu pricina s-a depus deja praful uitării, procesul încheindu-se abia în 1998, amintim că unul dintre soldaţii ucigaşi, aflaţi la data respectivă în tabără militară de instrucţie la Colibiţa, a depus mărturie că l-ar fi agresat pe Ioan Bonău la ordinul căpitanului Ovidiu Boldor, superiorul lor.

Din rechizitoriul procesului, ale cărui amănunte nu au fost dezvăluite pe larg până acum, reiese că în seara de 18 iulie 1990, nervos în urma altercaţiei în bufetul din localitate cu Ioan Bonău, unul dintre localnici, căpitanul, aflat sub influenţa băuturilor alcoolice i-a dat dispoziţie soldatului Ion Stoica să-l bată pe civil, motivând că acesta „l-a jignit”.

Iniţial, Stoica l-a căutat pe Bonău în sat, dar nu l-a găsit. Cu două sticle de votcă la „bord” şi însoţit de alţi patru camarazi, Stoica l-a găsit mai târziu pe Bonău în cantină.

Decis să execute ordinul primit, deşi existau martori (Mircea Sâniecoban, Ioan Bonculeş şi Ioan Szabo, trei muncitori care lucrau la tabăra de pionieri, care se aflau într-o cabană), Stoica l-a lovit cu pumnii în faţă pe Bonău, până acest