De aproape două săptămâni, de când s-a deschis oficial Piaţa Festivalului „George Enescu“, „Adevărul“ a ieşit în stradă cu un cort spaţios, de unde se fac transmisiuni de televiziune live.
„Adevărul“ a împărţit ziare, a vândut cărţi, a servit ceaiuri trecătorilor înfriguraţi şi le-a oferit posibilitatea celor prezenţi să asculte în direct concertele desfăşurate pe scena Ateneului şi a Sălii Palatului.
E ora prânzului într-o zi oarecare. Piaţa „George Enescu“ se zvântă liniştită după ploaia din zori. Puţinii oameni care trec pe aici la ora asta sunt doar în tranzit. Sutele de scaune albe, din plastic, privesc în gol scena pe care se desfăşoară probe de sunet: „Başii nu se aud în monitor. Aha, dă-mi vocea mai tare pe dreapta. Unu, doi, trei, patru, cupa şi campionatul!“.
În cortul „Adevărul“ se văd încă urmele bătăii din seara trecută – câţiva copii lăsaţi nesupravegheaţi s-au luat la trântă cu pernele din puf până le-au mers fulgii. Părinţii lor ascultau, la câţiva metri mai încolo, concertul de pe scena ArCuBului.
Indiferenţi la dezordinea din jur, doi jandarmi şi trei pompieri îşi fac siesta. Nu e mare ordine de restabilit în Piaţă, iar foc mai găseşti doar în vreo înjurătură scăpată de omul de la sunet. Ghemuiţi sub păturicile portocalii şi înfipţi în saltele comode , oamenii legii urmăresc pe plasmă genericul de final al unui film. „Ne mai puneţi ceva?“, mă întreabă unul după ce ia o înghiţitură din ceaiul fierbinte.
Afară e încă frig, soarele are lupta lui cu norii. Ar fi crud să-i trimiţi înapoi la patrulat, sau în utilitara roşie de pompieri, model Roman 12215 DFA, care nu porneşte de pe loc până ce presiunea din compresor nu ajunge la şase atmosfere. Astfel că am pus primul DVD care mi-a căzut în mână şi-am plecat. M-am întors după cinci minute. Jandarmii sobri, poate chiar din cei care au făcut