În Maramureş, fetele de măritat îşi ademenesc peţitorii cu oalele agăţate într-un trunchi de copac.
Locuitorii satelor din Maramureşul Istoric păstrează cu sfinţenie o tradiţie veche de sute de ani, potrivit căreia fetele de măritat din zonă îşi găsesc mai repede alesul inimii, dacă îşi atârnă în colţul gospodăriei, la poartă, cele mai frumoase oale în ramurile unui trunchi tânăr de stejar.
La început, trunchiurile tinere de stejar erau folosite de gospodarii din zonă pentru a atârna la soare ulcelele în care puneau laptele la prins. „Dacă lăsam la uscat la soare ulcelele, laptele se prindea mai repede. Dar în timp, la porţi au apărut oale din ce în ce mai multe şi mai frumoase, semn că proprietarii erau oameni gospodari", explică bătrâna satului Giuleşti, Irina Codrea, de 84 de ani.
„Tradiţia asta a luat amploare odată cu trecerea anilor. De mult, oamenii din zonă foloseau ramurile de stejar pentru a usca oalele la soare. Aveau convingerea că razele soarelui distrug tot ce e rău, iar laptele se va închega mai repede dacă va fi ţinut în oalele uscate astfel", explică Mihai Dăncuş, directorul Muzeului de Etnografie din Sighetu Marmaţiei.
„Aştept să mă mărit!"
Tinerele moroşence nemăritate din satele de peste deal trăiesc şi acum cu convingerea că, dacă îşi expun la poartă cele mai frumoase oale, îşi vor găsi mai repede ursitul. „Am 21 de ani. Abia aştept să-mi fac o familie, să am soţ şi copii. Mama a pus în «sărciner», că pe la noi aşa i se spune stejarului care se pune în poartă, cele mai frumoase oale şi ulcele, ca să ştie flăcăii satului că suntem oameni gospodari, iar eu am zestre multă", mărturiseşte Ileana Hojda, o tânără din satul Giuleşti.
