Mass media fierbe după ce un reporter şi un cameraman ProTv au fost agresaţi şi înjuraţi la Skopje de un individ care susţine că este unul dintre angajaţii lui George Becali. E momentul oportun ca protestele jurnaliştilor, indiferent de trust şi de rivalităţi, să curgă, să umple spaţiile de emisie şi de tipar, pentru ca publicul să vadă cine sunt brutele cu care se confruntă jurnaliştii, specia asta pe cale de dispariţie.
E momentul să protestăm, stimaţi colegi, dar a venit şi timpul să ne întrebăm cum de au ajuns brutele să ne smulgă telefoanele din mână şi să ne înjure, cu o familiaritate dezgustătoare, de mame şi de familii. În fapt, ce a făcut luni cel care se dă unul dintre managerii Stelei nu e decât o replică palidă a faptelor comise în ultimul deceniu de şeful lui, aflat momentan într-un loc din care nu mai poate azvârli cu mere, bodyguarzi şi cu vorbe grele în capul nostru. Câţi dintre noi am spus atunci stop? Câţi am refuzat să-i mai menţionăm numele sau să-l mai sunăm, râzând prosteşte cu el, în emisiunile efemere cu care ne împăunăm atât? Prea puţini.
O tăcere spartă de nişte voci răzleţe ne-a cuprins şi atunci când ele, brutele, ne-au dat afară sau ne‑au interzis după ce în prealabil ne-au arătat penisul, ne-au scuipat în faţă şi ne‑au mirosit sudoarea în direct, umilindu-ne cu gesturile lor deprinse atunci când au parvenit, împinşi de la spate de mediatizarea făcută de noi. Cine e de vină că ei ne scuipau azi, iar mâine intrau la un alt canal de televiziune unde erau întrebaţi, tot de noi, relaxat, ca şi cum nimic nu s-a întamplat, despre toate fleacurile?
Ani la rând ne-am ascuns în spatele intereselor de trust, reale sau inventate, pentru a ne acoperi interesele personale, şi am continuat să-i promovăm sau, culmea masochismului, să-i şi plătim pentru a ne oferi din înţelepciunea lor. Aşa s-a ajuns la situaţia uluitoare ca tru