Cercetătorii sunt de acord că un asteroid a dus la dispariţia dinozaurilor, dar acelaşi asteroid se poate să fi trimis viaţa pe Marte şi pe lunile planetei Jupiter. Aceasta este noua teorie bazată pe cercetarea corpurilor care au lovit Pământul în ultimele zeci de milioane de ani.

Impactul Chicxulub - craterul rezultat e îngropat astăzi parţial sub apele Golfului Mexic şi parţial sub Peninsula Yucatan din Mexic - a fost suficient de puternic cât să trimită în spaţiu elemente de pe Pământ. Şi unele dintre ele au ajuns pe Marte sau chiar pe sateliţii planetei Marte, cum ar fi Europa sau Io. Aceasta este presupusă a fi una dintre căile prin care viaţa a ajuns pe Planeta Roşie, notează BBC.

„Am descoperit roci capabile să transporte forme de viaţă de pe Pământ sau Marte către celelalte planete din sistemul solar“, a spus Rachel Worth, de la Universitatea Penn State, cea care a condus studiul. „Orice misiune de căutare a vieţii pe Titan (n.r.: cel mai mare satelit al planetei Saturn) sau pe lunile planetei Jupiter trebuie să ia în considerare dacă e vorba de material biologic de origine independentă sau de cel care a ajuns acolo de pe Pământ“, a completat acesta.

Conceptul la care face referire Worth se numeşte panspermia potrivit căruia organismele ajung să facă „autostopul“ prin Univers tocmai din cauza unor astfel de impacturi puternice sau cu ajutorul cometelor. Acum, cercetătorii au în ajutor sisteme de calcul performante pentru a calcula astfel de posibilităţi şi căile pe care le-ar fi urmat resturile de material biologic în urma unor impacturi puternice. În studiul recent, cercetătorii au estimat numărul de roci cu diametrul mai mare de trei metri care ar fi „plecat“ de pe Terra spre alte corpuri din Univers.

Din calculele lor reiese că spre Venus au „călătorit“ 26 de milioane de roci, pe Jupiter au ajuns aproximativ 83 de mii de roci, iar p