Monitorizarea sportivilor în cazul luptei antidoping a început să fie din ce în ce mai prezentă într-o lume în care nici măcar modelele nu mai revendică garanţii morale solide. Care sînt noile bariere ale intimităţii şi pînă unde sînt justificate intervenţiile Agenţiei Mondiale Antidoping? Intră în dezbatere!

Ce este sistemul de monitorizare al atleţilor?

Agenţia Mondială Antidoping (AMA) pledează încă din 2004 pentru un control cît mai strict asupra activităţilor extrasportive pe care atleţii din lumea întreagă le desfăşoară imediat după ce îşi încheie munca depusă la cluburile de fotbal, handbal, ciclism etc. De la 1 ianuarie 2009, sportivii sînt rugaţi să comunice AMA locurile în care se antrenează sau unde îşi petrec vacanţa pentru a se putea pune o oră (între 6 şi 11 dimineaţa, înainte obişnuia să fie toată ziua) la dispoziţia unui comisar ce le va preleva probe de sînge şi urină ce vor fi analizate ulterior de laboratoarele naţionale.

Principale victime. De unde au plecat tensiunile?

Obiecţia cea mai virulentă vine din partea mai multor organizaţii care au invocat articolul 8 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului » "Oricine are dreptul ca familia şi viaţa sa privată, casa şi corespondenţa să îi fie respectate". Argumentul a fost ranforsat de cazurile jenante pe care presa le-a semnalat de-a lungul anului trecut. De la Kevin van Impe, testat în timp ce organiza înmormîntarea fiului său născut prematur, şi pînă la spaniolul cîştigător de Tur al Franţei Oscar Pereiro Sio, ale cărui probe au fost recoltate săptămîna trecută în faţa unui restaurant plin din Santiago de Compostela, lumea ciclismului a dus stindardul la victime celebre ale sistemului de monitorizare.

Totuşi, mai nou sistemul a început să fie din ce în ce mai vizibil şi în alte sporturi. Cazurile Yaninei Wickmayer şi lui Xavier Malisse (jucătorii de