Dacă vă întrebaţi ce are de-a face un doctor cu învăţământul, o să vă răspund aşa: sănătatea începe cu simţul responsabilităţii, atât al medicului, cât şi al pacientului. Iar responsabilitatea se întemeiază pe morală, care se educă şi se învaţă. Acasă, în primul rând, şi apoi în şcoală. Premizele sănătăţii unei persoane, şi mai departe ale unei naţiuni, se află în educaţie şi cultură.
Astăzi în cabinetul meu primesc drept pacienţi elevi de liceu care au dobândit boli severe. Foarte îngrijorător e că unele sunt degenerative, dar la vârstă de creştere. Interogându-i, înţeleg că programul şcolar este mult prea încărcat. Ca exemplu, la clasa a IX-a câte 7 ore la şcoală în fiecare zi; dacă adunăm şi minim 3 ore pentru lecţii acasă, rezultă un program de lucru de cel puţin 10 ore! La o asemenea muncă pentru un organism încă în formare, nu e de mirare ca sănătatea cedează.
Apoi, pe pragul spre viaţa de adult, la examenul de maturitate unii elevi ajung să dea declaraţii la parchet, împreună cu profesorii lor. După mai bine de 20 de ani de la numita Revoluţie, administraţia românească şi-a dat şi ea examenul de capacitate, la materia Reformă. Nu l-a trecut. Este aşteptată la re-examinare, după ce va fi corectat De-forma realizată.
În clasa noastră de liceu am fost 36 de elevi voioşi şi sănătoşi. Toţi ne-am luat bacalaureatul în vară şi am reuşit la facultate, prin examen. Cele mai frumoase amintiri le am din liceu. După aproape 30 de ani de la absolvire, încă mai ţin legătura cu unii profesori, pe lângă care m-am format ca om pentru viaţă şi am trăit emoţiile examenelor şi ale vârstei. Ori de câte ori se întâmplă să trec pe lângă liceu, îmi bate inima mai tare.
Acum am lăsat să se încheie episoadele acute ale tristei sesiuni de bacalaureat 2013, să se publice studiile institutelor de sondare a opiniei publice în legătură cu percepţ
