Reeditarea cărţii-cult de poezie, semnată de Mircea Cărtărescu, Traian T. Coşovei, Florin Iaru şi Ion Stratan, reprezintă un veritabil eveniment literar. Volumul reproduce grafica ediţiei originale a lui Tudor Jebeleanu. Manifestul optzecismului poetic a apărut prima oară în 1982, la Editura Litera, profilată pe tipărirea cărţilor în regia autorilor.

Volumul colectiv de poeme al celor patru tineri, la acea vreme, autori - Mircea Cărtărescu, Traian T. Coşovei, Florin Iaru şi Ion Stratan -, ilustrat de prietenul lor, graficianul Tudor Jebeleanu, a marcat o cotitură în istoria literaturii române. „Aer cu diamante" a propus un nou fel de a gândi şi de a simţi poezia, literatura în general, demers continuat ulterior prin celelalte volume esenţiale ale optzecismului, apărute, de altfel, într-unul dintre cele mai întunecate decenii ale istoriei noastre recente. Perspectiva celor aproape 30 de ani scurşi până la această reeditare, oferită acum într-un mod inspirat de Editura Humanitas, ne face să vedem mai precis importanţa acestei cărţi şi rolul său istoric. Afişul reeditării de la Editura Humanitas

Textele din „Aer cu diamante", precum şi restul volumelor de autor ale celor patru poeţi, au modificat - printr-un „desant" de individualităţi destul de rar în istoria literaturii române - paradigma artistică românească, într-un mod sesizabil până la textele poetice ale ultimei generaţii de autori, cea „douămiistă" sau „memeistă". Cel puţin în ce-i priveşte pe scriitorii reali de literatură, nu pe veleitari, după „Aer cu diamante" nu s-a mai putut scrie poezie la fel, vechea manieră neomodernistă, rafinată pe cât posibil de autorii şaptezecişti, dându-şi pe nesimţite duhul şi fiind înlocuită cu o literatură mai liberă, mai relaxată, mai ludică, apropiată de postmodernismul literar dominant în Occident. Profunzimea şi chiar filonul tragic al optzecismului se vor vede