Deviaţia de sept atât de întâlnită la aproape o jumătate din populaţie, peretele despărţitor compus din cartilaje, dar şi din oase ce despart nările este strâmb şi înseamnă un obstacol în aerul respirat, aşa că oamenii respiră mai ales pe gură. Rezolvarea nu e decât una singură, intervenţia chirurgicală.
Explică această afecţiune dr Claudiu Manea de la Spitalul Sf. Maria. S-a înstăpânit în rândul oamenilor spaima că operaţia de deviaţie de sept este una brutală. Cârtesc oamenii că medicul ORL-ist îţi sparge oasele strâmbe cu un ciocan pentru a le rearanja corect.
Această spaimă este exagerată pentru că operaţia de deviaţie de sept în zilele noastre este o intervenţie civilizată; anestezia este eficientă şi omul nu simte nici o durere. Instrumentele sunt fine şi aşa-zisul ciocan este un mic ciocănel. Nu se face în nas o lucrare ca în atelierul de tinichigerie. E de amintit că, după o operaţie de deviaţie de sept, pacientul pleacă a doua zi acasă respirând ca un nou-născut.
Operaţia de deviaţie de sept este bine să fie făcută după vârsta de 18 ani, atunci când nu mai creşte nasul şi peretele despărţitor. Operaţia de deviaţie de sept nu este o operaţie estetică, nu se modifică forma nasului, este o intervenţie chirurgicală funcţională pentru a îmbunătăţii respiraţia pe nas. După îndreptarea septului, omul nu are învineţiri, umflături şi alte neplăceri. Operaţia se face prin nas şi nu prin exteriorul nasului. Medicul ORL-ist rearanjează peretele despărţitor pentru a fi chiar pe mijlocul nasului interior.
Operaţia aceasta nu se face cu laser decât foarte rar, când sunt nişte pinteni nazali. Operaţia se face cu bisturiul şi cu instrumente delicate. Medicul face o mică incizie în septul nazal şi rearanjează oasele şi cartilajele peretelui dintre nări.
Deviaţia de sept atât de întâlnită la aproape o jumătate din popul
