În perioada interbelică, urbea de pe malul Borcei avea un aer aristocratic, iar oamenii socializau pe cea mai circulată arteră. Se numea locul de promenadă. Aici se întâlneau toţi negustorii oraşului, care puneau la cale ce stofe fine să mai aducă de la Paris ori ce reţete sofisticate de preparate să le prezinte clienţilor din restaurante.
Toate acestea mai sunt "însufleţite" astăzi doar de fotografiile păstrate la Direcţia de Cultură şi Patrimoniu Călăraşi sau la Arhive. În „Monografia Muncipiului Călăraşi“, coordonată de Nicolae Ţiripan, directorul Arhivelor se menţionează că încă din 1837, autorităţile au manifestat un interes deosebit pentru modernizare. „În numai câţiva ani, fostul târg devine un adevărat oraş....Aspectul edilitar începe să se schimbe. Locul caselor mici şi insalubre este luat de alte mai spaţioase“. Încet, încet, oraşul capătă altă înfăţişarea. „Este ridicat planul topografic parcelar de către inginerul Petru Radovici, după ce oraşul fusese vizitat în acelaşi scopt de Spiru Haret“, se precizează în aceeaşi lucrare.
Comerţul de odinioară
Pe vremuri, centrul oraşului era însufleţit de la un capăt la celălalt. Astăzi, zona este una aproape pustie. Pentru că tinerii s-au mutat în alte cartiere ale oraşului, aici au rămas doar pensionarii. Pe vremuri, oamenii stăteau la taclale şi încercau să-şi îmbie clienţii cu mărfurile din prăvălii. Pe strada Sfântul Nicolae, care începe exact de la parcarea Consiliului Judeţean, negustorii de toate felurile erau la datorie. Croitorii, ateliere de mobilă, stofe, librării, papetării, ceaprăzărie, cafenele, restaurante, cofetării, tutun, ziare, timbre. Acesta era peisajul care-l întâmpina pe călărăşean la tot pasul. Nimic nu mai aminteşte astăzi de comerţul de odinioară.
Nicolae Iorga, pentru prima dată la Călăraşi
La 26 septembrie 1910, marele istoric Nicolae Iorga, venit pentru prim