Dacă viaţa ar fi vrut altfel, ediţia din acest an a Festivalului Naţional de Teatru ar fi trebuit să conţină un Focus Mariana Mihuţ. Pricini trecătoare şi omeneşti fac ca el să nu poată avea loc. Totuşi, marea actriţă se va intâlni cu admiratorii dar şi cu criticii ei duminică, 27 octombrie. Până atunci, vă propun aceste rânduri...cu şi despre Mariana Mihuţ.

Am pornit la drum acum mai bine de doi ani prevenit că ar fi dificilă. Greu abordabilă şi puţin comunicativă. Se spune că nu îi plac interviurile, iar dacă totuşi le acceptă, doreşte ca iniţiativa să îi aparţină. În realitate, nu e deloc dificilă, doar că nu socoteşte că viaţa ei personală se cuvine cunoscută de oricine şi transformată în bun public. Nu îi sunt pe plac pseudo-vedetele ce apar inflaţionist la televizor şi vorbesc despre ele fără a spune în realitate nimic. Socoteşte că prin rolurile jucate de-a lungul unei cariere prestigioase- are, cred, la ora actuală, cele mai multe premii UNITER pentru roluri principale feminine- a spus ceea ce ar fi de spus, iar eventualele omisiuni vor fi completate de rolurile viitoare.

În Piteştiul în care şi-a petrecut bună parte din copilărie şi adolescenţa, o profesoară inimoasă de Educaţie fizică ce iniţiase un cerc de balet, i-a sugerat că ar putea face o carieră în domeniu. Asta ar fi presupus să plece la Bucureşti, fapt cu care părinţii ei nu au fost de acord. Spectacolele văzute la Teatrul din Piteşti, întâlnirea cu celebrul film Hamlet, un fel de teatru filmat i-a stimulat dorinţa de a deveni actriţă. Sculptorul Vasile Falti, fratele lui Grigore Vasiliu Birlic şi cunoscut al tatăl ei, i-a înlesnit o întâlnire cu Maestrul. Care a ascultat-o şi a încurajat-o. Părinţii ei ar fi dorit să îmbrăţişeze o carieră serioasă, Comerţul exterior, de pildă, că doar de aceea urmase Secţia reală. I-au îngăduit să dea admitere la Teatru. O singură dată. Un eventual eşe