Traian Băsescu nu pare că are dreptate atunci când spune că criza economică va distruge statul social.
Dimpotrivă, un studiu Eurostat arată că, în primul an al crizei, în 2009, fiecare al şaptelea leu produs de economia României a fost cheltuit pentru protecţie socială. În 2008, 11,8% din PIB era redistribuit de autorităţile române către cei care, teoretic, aveau nevoie de sprijinul statului, iar 3,8% din PIB era alocat sănătăţii. În 2009, 14,2% din PIB era redistribuit către protecţia socială, iar 4,4% spre sănătate.
Ştiu, guvernul Boc a plătit astfel mita electorală acordată de PNL şi PSD în 2008. În plus, privind către cheltuielile altor state europene, observăm că, aparent, guvernul român este printre cele mai prudente. Danezii dau un sfert din PIB pe protecţia socială. În Germania, fiecare al cincilea euro produs de economia lor se cheltuie pe programe de asistenţă. Doar ciprioţii, cehii, slovacii, bulgarii şi letonii sunt mai economi decât românii. Problema este că, în interiorul UE, guvernul român reuşeşte contraperformanţa de a avea una din cele mai proaste rate de colectare – veniturile din taxe fiind de 27,8% din PIB, media UE fiind, în 2009, de 39,7%. Doar statul leton colectează un procent mai mic din PIB, respectiv 27%.
Poate că aceste date statistice nu spun mare lucru. Realitatea este că prea mare parte din cheltuielile sociale ale statului român reprezintă un amestec de perpetuă mită electorală, risipă şi corupţie. De exemplu, în primul trimestru din 2011, autorităţile locale au acordat circa 700.000 de euro pentru "ajutoare de urgenţă". Nu pare mult, dar aceasta este o formă de ajutor acordată pe criterii subiective şi netransparente. Cam 35% din sumele pentru "ajutoare de urgenţă" s-au acordat în Bucureşti, oraşul care, după ştiinţa mea, este cel mai bogat din România. Continuă programul "Cornul şi laptele", deşi studiil