Sâmbăta aceasta consemnăm „Pomenirea morţilor”. Cunoscută în tradiţia populară drept „Moşii de toamnă”, ziua are o semnificaţie spirituală deosebită, izvorâtă din dragostea firească pentru cei plecaţi dintre noi. Din păcate, unii se lasă păcăliţi, confundând moartea trupească cu inexistenţa sau, mai rău, cu un cult al groazei. E adevărat că morţii sunt vii în creştinism, dar nu umblă pe străzi, în căutare de sânge şi teroare.

Ne apropiem de intrarea în Postul Crăciunului, motiv pentru care vom pomeni pe moşii şi strămoşii noştri. Se întâmplă ca acest eveniment să coincidă chiar cu ziua de 2 noiembrie, când şi la catolici se face Pomenirea tuturor credincioşilor răposaţi, Aşa se explică degenerarea a sensului creştin, în petrecerea de Halloween, care a „bântuit” recent. Nu voi insista asupra acestui aspect, am făcut-o deja, doar remarc faptul că, din păcate, civilizaţia consumistă şi hedonistă în care trăim are nefasta tendinţă de a schimba sensul oricărui sărbători sau moment creştin. Crăciun, Paşte, Rusalii etc. toate sunt supuse ispitei de a fi percepute ca prilejuri de mâncare, băutură şi distracţii, adică o de-spiritualizare, o abordare materialistă a evenimentului.

Cam la fel se întâmplă şi cu Moşii, momente în care creştinilor li se recomandă să se roage şi să-i pomenească pe cei adormiţi, plecaţi dintre noi. Neînţelegerea clară a morţii trupeşti produce astfel de transformări, precum Halloween, seara Sf. Andrei şi alte poveşti oculte cu strigoi, vampiri şi vârcolaci, în care morţii se transformă în arătări ale groazei, chinuind lumea viilor.. În fapt, moartea inspiră groază doar dacă nu o cunoşti şi nu eşti pregătit să dai ochii cu ea. Iar când e vorba de groază, şoc şi sânge, avem reţeta ideală pentru creşterea audienţei şi vânzărilor. Doar pentru că omul este foarte atent cu ceea ce îi inspiră frică.

În realitate, moartea trupească e