Grăsimea revărsată peste curea, grăsimea care împănează şoldurile şi pulpele multor femei şi bărbaţi de le este ruşine să se mai ducă la plajă, grăsimea care-i face pe unii să gâfâie ca un compresor când merg cu grăbire sau urcă patru-cinci trepte, ei bine, grăsimea asta, sub formă de kilograme în plus, este o veritabilă pacoste.
Obezitatea poate deveni chiar o pacoste naţională. Iată că a fost necesar un capitol în discursul preşedintelui SUA, care a tras alarma, rugându-i pe americani să revină la cumpătare, fiindcă aproape jumătate din populaţie este obeză, instalându-se şi pericolul diabetului, care macină pe tăcute.
Una peste alta, kilogramele în plus nu numai că urâţesc, dar devin nişte gazde primitoare, invitând cu uşa dată de perete toate bolile pământului. Pentru că biata inimă pompează de nebună zeci de ani pentru 20-40 de kilograme în plus, plămânii se înfoaie ca să transporte, să alimenteze cu oxigen o maşinărie supradimensionată de grăsime, oasele şi articulaţiile cară şi iar cară veritabili saci cu zeci de kilograme de grăsime.
"SLĂBEŞTE, SLĂBEŞTE, SLĂBEŞTE!"
Filozofiile sună frumos, dar treaba concretă e greu de urnit din loc. Peste tot se întâlneşte povaţa "slăbeşte, slăbeşte, slăbeşte!". Dar lupta cu kilogramele în plus nu e o bătălie oarecare, de salon, ci e un ditamai războiul care pe care. A te înfometa înseamnă cea mai ridicolă cură de slăbire. Deoarece, vlăguiţi, oamenii se sprijină de pereţi, iar când ies din cură năvălesc asupra mâncării. Aşa se explică de ce ei capătă kilogramele de care scăpaseră, ba, mai mult, mai pun ceva peste.
Alte cure de slăbire propun ca într-o zi să mănânci trei foi de salată, a doua zi să te mulţumeşti cu un ou, a treia zi să mănânci şase felioare de măr, a şaptea zi doar să povesteşti de aceste alimente şi să sorbi mereu din paharul cu apă plată şi alte par
