Marea întrecere de la Al-Sharqiya, deşi înfierată pentru exploatarea copiilor-jockey, merge mai departe. Europenii, şi în special britanicii, se duc la hipodrom pentru a urmări şi paria pe Marea întrecere de la Al-Sharqiya, deşi înfierată pentru exploatarea copiilor-jockey, merge mai departe.

Europenii, şi în special britanicii, se duc la hipodrom pentru a urmări şi paria pe cursele cu cai. Arabii se dau în vânt după cursele cu cămile. Aici, locul jockey-ului european, de preferinţă mic de statură şi slab, este luat de copii. De unde criticile Occidentului privind sclavia infantilă modernă. Controversele nu i-au împiedicat însă pe spectatorii şi participanţii la cea de-a şasea ediţie a Al-Sharqiya, Egipt, să savureze întrecerile celor trei zile de competiţie (6-8 august).

Pregătirile pentru cursa de la Al-Sharqiya încep în momentul în care o cămilă împlineşte doi ani. Crescătorul îi arată cum trebuie să meargă şi să se oprească la comandă, oferindu-i ca exemplu stimulativ o cămilă mai în vârstă. A doua etapă presupune comenzi mai complexe. În momentul în care o cămilă trece o serie de teste singură, fără asistenţa suratei mai mari, este considerată demnă de concurs. Dar greul de-abia acum urmează.

Ca şi un participant la maraton, cămilele aleargă în fiecare zi pe distanţe tot mai mari. În iulie şi august, o cămilă "începătoare" parcurge 20 de kilometri prin deşert, dis-de-dimineaţă. Distanţa se măreşte până ce, în luna octombrie, ajunge la 40 de kilometri. Această strategie are ca scop arderea grăsimilor şi creşterea capacităţii de efort.

Câştigătoarele de la Al-Sharqiya sunt la fel de valoroase ca şi cei mai renumiţi cai de curse din Europa şi SUA. Beduinii, care le alintă cu apelativul Ata Allah ("Darul lui Allah"), le preţuiesc în primul rând pentru răbdarea lor nemărginită. De altfel, potrivit unei legende, Arhanghelul Gabriel obişnui