De profesie subinginer, hunedoreanul luptă pentru promovarea produselor tradiţionale din Ţara Haţegului. "Cred cu tărie că, aşa cum spune un mare poet român, «veşnicia s-a născut la ţară»", spune hunedoreanul.

Devenit orăşean prin adopţie, Mircea Părăian nu şi-a uitat originile. După închiderea combinatului de la Călan, unde a lucrat ca subinginer, s-a întors la „rădăciniule” de la ţară, în satul Strei-Săcel, unde se luptă pentru a promova arta rurală autentică şi produsele tradiţionale ţărăneşti.

„Cred cu tărie că, aşa cum spune un mare poet român, «veşnicia s-a născut la ţară». Tocmai de aceea m-am retras în satul meu natal, de unde încerc să promovez cultura şi tradiţia ţărănească”, explică hunedoreanul.

Prezent la toate târgurile cu profil alimentar, Mircea Părăian promovează, slănina afumată de Săcel, măietecul de porc şi sângeretele de casă, mezeluri produse după reţete pierdute în negura timplului. „Încerc să demonstrez că aşa cum alţii se laudă cu «cârnaţii de Pleşcoi» şi noi ne putem lăuda cu mezelurile făcute ca la mama acasă”, spune Părăian. Una dintre piesele de rezistenţă ale satului Strei -Săcel este slănina afumată. Deşi pare a fi un lucru banal, pentru a obţine o slănină „adevărată” trebuie să respecţi anumite reguli.

„Slănina noastră, cea de Săcel, cum îi spunem noi, este foarte apreciată. Porcul este ţinut numai cu cartofi, porumb şi, din când în când, lucernă. Numai aşa vei obţine o slană care atunci când o pui în tigaie nu «fuge», precum cea din magazine. Slănina se pune cu sare, cât cuprinde, într-un vas cu doagă de lemn, şi se lasă să se «odihnească», vreme de două - trei săptămâni.

Apoi se adaugă o saramură, cu câţiva căţei de usturoi, şi se mai ţine aşa între şapte şi zece zile. Urmează spălarea cu apă călduţă, urmând apoi a se pune la fum. Despre afumarea slăninii, pot spune că acest lucru este secretul