În primul număr din anul 1913 al revistei literare ilustrate „Cosânzeana“, care apărea săptămânal la Cluj-Napoca, apare un material despre modă. Acel text, mai mult un editorial, priveşte moda în strânsă legătură cu artele frumoase şi consideră că bunul gust la îmbrăcăminte e o calitate precum bunătatea.
„Bunul gust la îmbrăcăminte e tot aşa ca o calitate înăscută, ca bunătatea. Ea este un grad oareşcare de cultură. Că se schimbă mereu, e de vină civilizaţia care înaintează într-una. Moda are tendinţa de a se ţine strict legată de această înaintare, cauză pentru care îşi ia diferite forme.
Când zicem că cutare toaletă e modernă, ea trebuie să corespundă întru toate timpului în care trăim. În tocmai după cum, când vorbim despre pictura modernă, de literatura nouă, înţelegem ceva actual, ceva nou.
Vă rog să comparaţi pentru exemplu, literatura noastră românească de azi cu cea cu cea de acum o sută de ani.
(...)
Moda stă în legătură cu artele frumoase, deci să nu să mire nime că ea îşi schimbă mereu formele. Şi e interesant, căce de câte ori ne arată vreo apariţie nouă, ne place , şi o luăm ca pe ceva firesc. Întocmai ca invenţiile“, se arată în acel număr al revistei “Cosânzeana“.
În acelaşi material se mai spune că liniile înguste şi lungi ale toaletelor doamnelor, linii care evidenţiază silueta, sunt „frumoase şi actuale. (...) aproape prevedem o durată încă de vreo doi-trei ani“.
Mai aflăm că se purtau broderiile, costumele de catifea şi nu lipseau blănurile – „vezi aproape la fiecine“ – şi nici şalurile din blănuri, chiar de sconcs.
Publicaţia se defineşte drept „cea mai bine îngrijită revistă literară pentru publicul româneasc din Ardeal şi Ungaria şi, prin ieftinătatea ei, cea mai potrivită a fi răspândită în familiile româneşti“.
Costume de damă pentru săniuş.
Imagini cu Clujul anului 1913