A încetat din viață, la 88 de ani, Jovanka Broz, cea care, vreme de peste trei decenii, a fost prima doamnă a Iugoslaviei comuniste.
A fost alături de campionul comunismului balcanic încă din anii războiului de partizani. S-a înrolat la 17 ani. La început ca secretară personală, apoi ca nevastă, a fost lângă Tito în timpul conflictului cu Stalin, apoi în anii de glorie ai mișcării țărilor nealiniate. L-a acompaniat în toate călătoriile importante. Era nelipsită de lângă el, păreau inseparabili. Tito avusese multe legături anterioare, niciuna însă atât de statornică precum cea cu Jovanka.
Este de presupus că ascensiunea politică a Elenei Ceaușescu a fost, măcar în parte, inspirată de statutul Jovankai Broz. Dar aceasta din urmă nu a dobândit niciodată funcțiile de conducere pe care le-a deținut Elena. Influența ei s-a exercitat din umbră. Nu era devorată de un orgoliu nesăbuit. Nu a fost o Lady Macbeth a timpurilor noastre.
În ultimii ani de viață ai lui Tito, între cei doi s-a născut o prăpastie. Jovanka a fost expulzată din cercul intim. S-a plâns apoi că a fost tratată ca o criminală. A trăit câțiva ani sub arest la domiciliu. Intrigile de palat îl convinseseră pe Tito că soția sa complota împreună cu un grup de ambițioși generali.
Regimul titoist a fost, îndeosebi după ruptura cu Stalin din 1948, mai puțin atroce decât cele din Blocul Sovietic. Era însă o autocrație ideologică, disidenții erau prigoniți, cultul mareșalului era ubicuu. Toamna patriarhului a fost una a solitudinii. La fel și aceea a înstrăinatei sale soții. Iugoslavia lor avea să se prăbușească după 1990 în băile de sânge ale naționalismelor renăscute. Din faima de odinioară a Jovankai Broz n-a mai rămas nimic. Sic transit gloria mundi...
