Cumva alegerile americane de azi seamănă mult cu cele româneşti de peste o lună: isterizarea extremă a activiştilor celor două tabere şi kommentariatului asociat lor, în contrast cu masa electorală mai curând centristă, pasivă şi relativ puţin angajată în dezbateri. Sursa: EVZ

E o mare discordanţă între cantitatea de vitriol care se varsă în mediile de comunicare şi ceea ce gândeşte votantul de rând.

Din SUA, ceea ce ajunge la noi e zarva perpetuă a celor angajaţi politic, care după obicei exagerează diferenţele între candidaţi şi spun că victoria adversarului ar echivala cu sfârşitul lumii: fie într-o distopie socialistă “pe model european" (!), fie într-un sacrificiu colectiv al imigranţilor şi serviciilor publice pe altarul “neoliberalismului dezlănţuit". În realitate, rar au existat alegeri cu candidaţi mai moderaţi, în discurs şi practică, decât Obama şi Romney. Preşedintele în funcţie a ieşit uşor-uşor de sub zodia milenaristă ce i-a adus primul mandat. Acele episoade jenante de isterie colectivă de acum patru ani rămân să apese ca o ruşine pe miile de oameni altfel teferi la cap, în SUA şi aiurea, care au luat parte la ele, auto-sugestionându-se că alegerea în funcţie a unui cetăţean onorabil, dar cam insipid, va aduce “speranţa pe pământ" şi “un alt fel de politică" doar pentru că omul în chestiune se întâmpla să fie de culoare.

Între timp oamenii au ieşit de pe etnobotanice şi s-au dumirit că Obama nu era Mesia, ci doar un politician uzual, neexperimentat şi un pic ezitant, dar care a crescut rezonabil în funcţie şi a luat, una peste alta, deciziile corecte atât în combaterea crizei, cât şi în reforma socială sau politică externă. Minus legea asigurărilor medicale, nu cred că un republican moderat ar fi condus America foarte diferit.

Culmea, acest republican moderat putea fi foarte bine contra-candidatul de azi, Mitt Romney, care e atât