Cine e la putere rade tot ce mişcă, de la portar de şcoală la preşedinte de Senat.

În mod ciudat, domnul Geoană a devenit acum, după ce a pierdut şefia PSD, un subiect de mult mai mare interes decât era înainte de congresul social-democraţilor. Dintr-o dată, PDL şi-a dat seama că nu mai poate trăi fără a avea în palmares şi preşedinţia Senatului.

Scandalul se anunţă lung şi mare consumator de energii pe sticla micului ecran. Mircea Geoană a ajuns preşedintele Senatului în urma înţelegerilor din 2008 cu PDL, înţelegeri care au dus şi la formarea primului guvern Boc. Poziţia nu i-a fost ameninţată câtuşi de puţin pe tot parcursul anului trecut, când Geoană s-a poziţionat ca principal adversar al lui Traian Băsescu şi al PDL în cursa prezidenţială. PDL nu a schiţat vreun atac nici în momentul în care PSD a votat moţiunea de cenzură. Iar până ca Mircea Geoană să fie debarcat de la preşedinţia PSD, pedeliştii nu s-au arătat deloc interesaţi de postul său de la Senat.

Practic, preşedinţia Senatului nu este o funcţie care să merite un nou război. Cele două Camere au conduceri colective, Birourile Permanente, iar preşedinţii dispun de o marjă de manevră destul de mică în luarea deciziilor. E adevărat, PSD şi PNL au o majoritate fragilă în Biroul Permanent al Senatului, dar acesta este raporul de forţe dintre grupurile parlamentare. Şi atunci de ce a devenit capul lui Geoană atât de preţios pentru PDL?

O explicaţie ar fi că PDL nu mai vrea să lase Opoziţiei postul onorific de al doilea om în stat. Un post care devine important doar în cazul vacantării funcţiei de şef al statului. Cum preşedintele se arată în plină formă şi nici nu pare încercat de gândul de a demisiona aşa din capriciu, nu se întrevede nicio situaţie în care al doilea om în stat să fie promovat provizoriu pe prima treaptă a ierarhiei. Iar despre o nouă suspendare, nici nu mai are rost s