Categoric câştigă. Chiar dacă va pierde, la un moment dat, din suveranitate. Progresele făcute de România după epoca Năstase se datorează perioadei de preaderare şi apoi primilor paşi pentru integrarea în UE. Uniunea Europeană s-a născut dintr-o idee generoasă. Ne punem la un loc resursele umane şi materiale, ne ajutăm unii pe alţii, în zonele în care est-europenii sunt rămaşi în urmă, facem transfer de bune practici în domeniile sensibile, pentru ca în final să ne bucurăm cu toţii de un nivel de trai decent, avantajele statului de drept, mobilitatea forţei de muncă şi a ideilor, comerţ liber între state, securitate comună, respectarea principiilor democraţiei. Unele ţări sunt contributoare nete la bugetul UE, altele beneficiare nete, dacă acceptă tratatele şi principiile de funcţionare ale UE. Iată ce a avut de câştigat România, fără aderarea la UE n-ar fi avut aceste avantaje: 1. Criteriile politice stabilite la Copenhaga, privind respectarea statului de drept şi a principiilor democraţiei, prevăzute în tratatele de aderare. 2. Uriaşele sume de bani nerambursabile, din exerciţiul financiar anterior şi din cele care urmează. Fără aceste sume, România ar fi în continuare cu infrastructura de ev Mediu, mai ales în rural. Faptul că a trecut o perioadă până când beneficiarii români s-au obişnuit cu exigenţele europene este de înţeles, iar transferul de bune practici este şi el benefic pentru România. 3. Salvarea democraţiei româneşti în momente de cumpănă, cum au fost cele din vara anului 2012. 4. Supravegherea independenţei Justiţiei, prin mecanismul MCV, fapt ce a garantat până în prezent funcţionarea fără ingerinţa politică a Procuraturii şi decizii corecte şi legale la majoritatea judecătorilor. 5. Un flux de investiţii şi o piaţă de desfacere pentru economia autohtonă, care cu greu ar putea avea alternativă. 6. Mobilitatea forţei de muncă, a studenţilor, intelectua