Imobilele nu figureaza in cosul de calcul al preturilor de consum, dar asta nu inseamna ca scumpirea caselor si terenurilor nu provoaca inflatie Pretul imobilelor s-a triplat in ultimii cinci ani ani, dar cand intrebi un oficial daca aceasta explozie are vreun efect asupra inflatiei ti se raspunde sec: "Imobilele nu figureaza in cosul de masurare a indicelui preturilor de consum".
Bun, dar, daca nu se masoara, nu inseamna ca nu influenteaza.
Milton Friedman a spus-o raspicat: Inflatia este oriunde si oricand un fenomen monetar. Or, majorarea pretului caselor si terenurilor n-are legatura cu vreun bun sau vreun serviciu produs cand activele se folosesc doar ca mijloc de stocare a banilor. Mai mult, ritmul scumpirilor de pe piata imobiliara a fost de zece ori mai inalt decat cel al cresterii economice.
E suficient insa sa se afiseze niste preturi mai mari ca sa provoace inflatie? Nu, pretul trebuie si platit. Un apartament cumparat cu 20.000 de dolari trebuie sa fie si vandut cu 60.000 de euro, ca sa rezulte o masa monetara facuta din nimic. Apoi, cand banii castigati intra in consum, au potential inflationist. Dar chiar daca vanzatorul economiseste suma - o depune la banca si incaseaza dobanda - tot provoaca inflatie, fiindca genereaza o cheltuiala. Oare asta nu se poate adauga la cauzele lichiditatii in exces, care determina banca centrala sa sterilizeze jumatate din masa monetara a tarii si o face sa acuze ca e impinsa spre deficit cvasifiscal?!
BNR recunoaste ca politica de expansiune agresiva a creditului este cea care a afectat indicatorii macroeconomici (inflatie, deficit de cont curent). Admite ca depasirea tintei de inflatie in 2005 a fost cauzata, printre altele, de ritmul de crestere foarte inalt al masei monetare, care nu a putut fi compensat in intregime de scaderea vitezei de rotatie a banilor. Ce vreti mai mult?
Cu alte
