Îndemnul de mai sus, dacă ar putea deveni realitate în ciuda voinţei celor împricinaţi, ar împânzi ecranele televizoarelor, fixate pe televiziunile de ştiri, de mâini ridicate.
Priviţi-i cu atenţie pe cei din scandalul vămii Constanţa. Ar trebui să stea cuminţi, cu mâna sus, după cum spuneam. Par oameni ca noi, cu bune şi cu rele, cu figuri de cele mai multe ori inexpresive, nişte oameni cu care te poţi întâlni în autobuz sau la Direcţia Financiară, la plata impozitelor. Aparenţele înşală. Sunt oameni care rulează într-un an cel puţin 500 de milioane de euro din şpăgi. Acum că au fost săltaţi, au avocaţi, sunt aduşi în faţa instanţei, se invocă drepturile omului şi prezumţia de nevinovăţie. Tot tacâmul, îl cunoaşteţi. În China, pentru asemenea fapte şi pentru asemenea sume, ar fi executaţi în maxim două săptămâni. Un glonte în ceafă, iar factura pentru cartuş trimisă familiei. Sigur, este o pedeapsă crudă şi inumană. Însă nu este deloc crud şi inuman ca aceşti oameni să plătească cu averea lor până la ultimul sfanţ dacă se dovedeşte că sunt vinovaţi. Mie, personal, mi-este absolut indiferent dacă şpăgarii din lotul Constanţa stau în puşcărie trei sau zece ani. Însă nu-mi este deloc indiferent dacă, după perioada petrecută după gratii oamenii, se întorc la bănişorii lor şi se vor bucura de aceştia, nu 20 de ani, ci doar 15.
Tocmai de aceea, confiscarea averilor este singurul act de justiţie care are cu adevărat o valoare. În momentul în care un vameş-ucenic va şti că dacă este prins va trăi în mizerie tot restul vieţii, va avea mult mai multe reflecţii interioare dacă se merită, decât în varianta cu şase luni cu suspendare. Scoaterea caracterului prezumat ilicit al averii din Constituţie ar rezolva această problemă. Sper că noul proiect de modificare a Constituţiei să uşureze această confiscare a averilor ilicite. Priviţi-i cu atenţie pe poltici
