"Evenimentul zilei" vă prezintă aspectul României Mari (1918-1940) în preajma Sfintelor Sărbători Pascale. Dacă presa reflectă fidel o societate, atunci între România interbelică şi România de astăzi sunt doar diferenţe de nuanţă. Ziarele dintre cele două Războaie Mondiale zugră veau o ţară aplecată mai degrabă spre superstiţii decât spre spiritualitate, împărţită între fanatici ultraortodocşi care vor vira, treptat şi decisiv, spre legionarismul fascistoid, cantonaţ i în tradiţii, şi „progresişti“, minoritari, prizând „moda“ ateismului occidental.
Caricaturi cu regii
Ca şi astăzi, România profundă, România rurală (şi cumva pură), rămânea ataşată valorilor clasice: Biserica şi Familia (parţial Monarhia). România urbană, mai ales Bucureştiul, găsea în Paşte un prilej de „ieşire la şosea“, „shopping“ primitiv şi frecventat spectacole de varietăţi.
EVZ a recompus din jurnalele epocii lumea aceea fascinantă şi complexă, de care suntem mai aproape decât credem: şi atunci politicienii erau de negăsit la treabă pe perioada vacanţelor, dar confiscau mediatic Sfintele Sărbători, semnau vremelnice armistiţii, jucând teatrul credinţ ei pioase.
Satira politică nu lipsea din gazete, caricaturiştii erau şi atunci talentaţi şi incisivi, de ironiile lor nu scăpau nici regii.
Nelipsitul sifilis
Mogulii de presă de atunci nu erau mai breji decât cei de acum: ziarele erau partizane şi făceau jocuri politice făţişe. Câinele de pază al unei democraţii fragile ataca şi în Duminica Învierii, fără milă, mai totdeauna asmuţit cu interes asupra Puterii sau Opozi- ţiei. în funcţie de mofturile directorilor de gazete, adesea stimulate pecuniar. Petrecerile nu conteneau în mahalale şi în urma Sărbătorilor rămâneau munţi de gunoaie, relicve ale unui culturi arhaice, de care România încă n-a scăpat.
Jurnalele