Simbata parea ca asistam la succesul negocierilor dintre guvern si sindicatele din Educatie. Luni, am aflat ca lupta continua. De ce?
La capatul primei saptamini si al celei de-a cincea zile de negocieri, dupa interventia intempestiva a presedintelui, parea ca vom asista la sfirsitul grevei din Educatie. Sindicatele obtinusera cistig de cauza in ceea ce priveste principala revendicare - cresterea bugetului Educatiei la 5% din PIB, o proportie pe care nu a mai avut-o din 1990 incoace.
Este vorba despre marirea finantarii cu peste un miliard de euro, bani dedicati investitiilor in refacerea infrastructurii scolare si modernizarii logisticii.
S-a propus o crestere a salariilor cu 8 procente in doua transe, ceea ce nu e fabulos, dar este maximumul posibil, fara a dezechilibra fragilul echilibru economic si fara a stimula inflatia.
Dar luni, surpriza - sindicatele, dupa consultarea teritoriului, au decis continuarea grevei si trecerea la marsuri si mitinguri, la pichetari. Motivul, pe linga modicitatea cresterilor salariale - pe care nu o contest, ca sint si eu profesor! -, este faptul ca ministerul a atacat greva in Justitie. Miercuri, instanta a decis ca va da sentinta astazi, ceea ce a insemnat continuarea grevei.
Intre timp, in teritoriu, organizatorii de mitinguri si marsuri au inceput sa primeasca amenzi, ceea ce nu este de natura sa provoace calmul, ba din contra
In principiu, dupa negocierile de simbata, greva ar fi trebuit sa se incheie.
Semnalul de alarma privind subfinantarea Educatiei fusese tras suficient de energic, se obtinusera acele 5% din PIB si o crestere modesta a salarizarii, dar si promisiunea regindirii grilei de salarizare pentru bugetari, ceea ce poate conduce la o reclasare a profesiilor didactice, deci la o viitoare marire a salariilor. In conditiile actualului buget, e