Scoţianca Sally Lamont, preşedinta Comitetului Paralimpic Român, încearcă de 18 ani să schimbe lucrurile în România. Britanica spune că e mulţumită de progresul pe care l-a făcut, dar că mai are mult de muncă.
Povestea de dragostea a lui Sally Lamont cu România este una incredibilă. Dar sîntem la Jocurile Paralimpice, unde nimic nu e imposibil. În 1994 a venit la Cluj-Napoca, dar s-a stabilit aici în 2000.
Şi-a vîndut casa din Edinburgh pentru a-i ajuta la început pe copiii cu dizabilităţi cărora le preda engleză. I-a îndrumat pe ei şi pe alţii spre şah, tenis de masă şi atletism. A primit o moştenire de 70.000 de lire pe care a investit-o pentru a dezvolta sportul pentru persoanele cu dizabilităţi.
În 2009 a fost aleasă preşedintă a Comitetului Paralimpic Român şi e neobosită. La Jocurile Paralimpice de la Londra abia a apucat să doarmă cîteva ore pentru că a avut multe lucruri de pus la punct. În biroul de la etajul doi al blocului în care stă delegaţia României, Sally are mereu cîte ceva de făcut. Ieri însă, s-a mai liniştit un pic, iar de dimineaţă a mers la înot.
Pe un soare arzător, ea a vorbit despre lucrurile care au încîntat-o la Londra, dar şi despre cele pe care le mai are de făcut. Vorbeşte româneşte cu accent. "Gramatica nu e prea bună", spune cea care vorbeşte despre România ca despre ţara sa. Mai mult, zice că suportă mai bine căldura din România decît cea din Anglia. O scoţiancă de 61 de ani care luptă în continuare să schimbe lumea.
- Miss Sally, azi se încheie Jocurile Paralimpice, cum aţi trăit această experienţă?
- A fost o experienţă minunată pentru sportivii noştri. Ne-am simţit cu adevărat o echipă. Am avut o tabără de pregătire la Liverpool, unde s-a legat şi mai mult acest spirit. Şi Edi Novak mi-a spus acest lucru. El a fost într-un cantonament plătit, pe velodrom, pentru că în România nu avem aşa ceva. Am
