Hunedoreanul a condus cel mai puternic sindicat de întreprindere din judeţ. În anii de glorie, „Siderurgistul” aduna la bugetul său, din cotizaţii, 850 de milioane de lei. PORTRET
Născut - 29 noiembrie 1950
Educaţie - Facultatea de inginerie, Hunedoara
Experienţă - Liderul sindicatului „Siderurgistul” din 1992
Familie - Căsătorit, doi copii
Puţină lume ştie că în tinereţe Petru Vaidoş a parcus pe jos, ca atlet şi alergător de maraton, distanţa Arad-Bucureşti. Cariera de lider de sindicat începută în anul 1992 îl defineşte într-un fel pe maratonistul Petru Vaidoş. Destinul l-a făcut să trăiască experienţa unică de a conduce cel mai mare sindicat de întreprindere din judeţ, „Siderurgistul”, între perioada romantică a „bâtei şi pumnului” şi cea a profesionalizării asistenţei salariaţilor.
„Nu ascund că până la privatizare am fost un sindicat tolerat. Forţa „Siderurgistului” ne recomanda permanent în rezolvarea unor probleme ale judeţului ce necesitau presiunea străzii”, mărturiseşte Petru Vaidoş.
Amintiri dintr-o altă epocă
Aşa a fost prin 1996, când siderurgiştii au fraternizat cu minerii de la Teliuc care protestau din cauza sistării energiei electrice la mină.
„Atunci am blocat traficul pe DN7 la Sântuhalm. Singuri, minerii nu ar fi atins masa critică de protestatari care să convingă Bucureştiul să reia alimentarea cu energie electrică a minelor. Acum pot spune că solidaritatea de atunci dintre mineri şi siderurgişti a fost organizată şi doar trei oameni au ştiut planul. Unul din ei făcea parte din administraţia superioară a judeţului. Acesta mi-a spus două lucruri: că e nevoie ca Iliescu să vadă că e scandal mare ca să dispună reluarea urgentă a alimentării cu energie la mină şi că jandarmii vor sta la 500 de metri de locul blocării ca să nu-mi irite mai mult decât e necesar oa