Ada Milea (36 de ani) vorbeşte despre bunicii ei, despre cum a ajuns să cânte la chitară dintr-o întâmplare şi despre întâlniri care au marcat-o. Artista care i-a dat viaţă pinguinului Apolodor a compus în ultimul timp muzică pentru diverse piese de teatru.
I-am spus că vreau să fac un interviu cu ea şi a întrebat: „Sigur nu mă confundaţi?". Aşa e Ada. De o smerenie cuceritoare, cu un simţ al ridicolului săltat dincolo de limite, o prezenţă neînţepătoare, care nu-ţi cere decât să te relaxezi şi să laşi fasoanele pentru altcineva. Majoritatea spectacolelor cu care Ada Milea a avut succes, acolo unde energia şi creativitatea răbufnesc, sunt adaptări de muzică şi versuri după scrieri ale lui Gellu Naum („Apolodor", „Insula"), un autor care i-a revelat expresivitatea. Şi care a atras-o prin personaje magnifice - un pinguin trist, care lucrează la circ şi într-o zi pleacă să-şi caute fraţii pe tot globul, un Robinson Crusoe izolat pe o insulă plină de oameni -, dar mai ales prin forţa semnificaţiilor. Căci asta o interesează fundamental pe Ada: cum să arate ce simţim noi în adâncuri, vâltoarea noastră secretă şi miraculoasă.
„Weekend Adevărul": De unde a apărut ideea de a da la Teatru? Tu ai absolvit un profil real în liceu, şi chiar te pregăteai să intri la Medicină.
Ada Milea: Profa de biologie, care vedea că sunt în grupul de elevi care se pregătesc pentru facultatea asta, mi-a zis: „Tu chiar vrei să faci Medicină?" Profa aceea a avut un coleg care era la Teatrul din Cluj, Dorin Andone (acum el e la Bucureşti), şi l-a rugat să mă lase să-i recit o dată.
Ea de unde ştia că ai avea aplecare către asta?
Eram în trupa de teatru a şcolii şi coordonatorul era Terente, cunoscutul caricaturist. Au ieşit mulţi actori de acolo, Doru Surcel, acum mare actor în Australia.
Şi ai dat o probă....
Da, m-a văzut D
