Barcelona nu a ţinut cont de planurile, elaborate sau nu, ale madrilenilor

Săptamîna trecută, ziarul Marca publica o serie de zece paşi, la prima vedere simpli. Zece condiţii notate de Jose Mourinho pe o bucăţică de hîrtie, pentru a învinge Barcelona. De bun simţ chiar, nimic fantastic, nimic şocant. Enunţuri simple, logice, scurte, directe.

Primul punct al decalogului portughezului a mers bine. Sună aşa: “Să nu luăm gol, cel puţin să nu luăm gol primii”. Asta s-a rezolvat încă din primul minut. Al doilea punct se referea la spectatori, nicidecum la echipă. “Publicul să facă pe Bernabeu un adevărat infern”. Cam devreme introdus în înşiruirea paşilor ce aveau nevoie să fie respectaţi pentru a bate Barcelona. Cel de-al treilea punct se referea la arbitru. “Să uităm de el”, adică să jucăm tare. Asta se întîmplă mereu la Real cînd joacă împotriva Barcelonei, deci pasul trei putea fi considerat bifat, fără grijă. “Să profităm de forţa jocului nostru aerian”- îşi propusese Mourinho şi asta nu s-a întîmplat în Real-Barcelona, 1-3. Şi nici numărul 5, în care jucătorii Realului nu aveau voie să piardă din ochi mingea nici măcar o secundă.

Următoarele patru puncte se refereau la închiderea spaţiilor, ritm, intensitate, presiune, mobilitate, coordonare şi concentrare. Iar la final Mourinho vorbea despre stima de sine. “Să nu jucăm cu teamă”. A ţinut să facă această precizare pentru că lui însuşi i-a fost frică. S-a gîndit să alunge acea frică şi printr-un bumb impersonal dintr-o listă, un punct la care facea părtaşă întreaga echipă.

Nu se poate spune că fotbaliştii de la Madrid au ignorat lista lui Mourinho. Ştiau şi ei la fel de bine că toate cerintele de acolo au sens, au formă şi consistenţă, au bază reală în istoria recentă a unei formaţii care nu degeaba era lider în La Liga. Dar ce te faci uneori, cînd chiar nu are nici o importanţă cît de simplu,