Sîrbul Novak Djokovici şi-a depus candidatura pentru al doilea Australian Open din carieră, după ce a dispus de elveţianul Roger Federer: 7/6(3), 7/5, 6/4
La 7/6 şi 2/1 pentru Djokovici în setul doi, urletul de luptă al sîrbului de 23 de ani părea să trimită săgeţi de gheaţă în loja Mirkăi Federer şi a antrenorului american Paul Annacone. Forehandurile elveţianului împărţeau mingi suvernir prin tribune, backhandurile falsau ca în cele mai proaste perioade din 2008, iar slice-urile tradiţionale şi serviciile fără duh se odihneau în linişte la baza plasei. A fost nevoie de un puseu de disciplină şi entuziasm în jocul lui Federer pentru ca lucrurile să reintre în ordine.
Şi ce a însemnat această ordine? Federer şi-a scos la vedere toate instrumentele, a cîştigat 4 game-uri la rînd, a dansat jucăuş de-a lungul liniei de pe fundul terenului şi şi-a asigurat repezentaţia de final de set la 5-4. Dar nu s-a terminat aici. Mîna imperiului de 16 titluri de Grand Slam a tremurat sesizabil, neputincioasă în faţa pumnului strîns cu nerv de Djokovici, şi game-urile au început să curgă în favoarea celui din urmă. În uralele celor 20.000 de sîrbi din tribună (sau să fi fost doar vreo sută?!), Djokovici a servit atent la 6-5 şi a pus punct primelor două seturi cu un game-lecţie, la zero. A fost momentul în care, înţepenit în propria legendă, Federer a ales să îşi dezmorţească puţin orgoliul şi să se retragă din arenă pentru o pauză scurtă. Cel puţin pe hîrtie se anunţau episoade noi dintr-o luptă infernală.
Pentru o perioadă bună de timp s-a crezut că perfecţiunea în tenis poartă chipul şi asemănarea loviturilor impecabile ale elveţianului Roger Federer. Dar, în noaptea răcoroasă a primei semifinale de la Antipozi, e foarte probabil ca Federer să îşi fi dorit să dea la schimb croiala aurie a propriilor lovituri pe ceva mult mai pămînt