Alexandra Orosfoian spune că un muzungu (piele albă) în cea mai săracă zonă a Africii se simte ca un înalt demnitar. Porţia ei de apă pe zi: o găleată împărţită cu o colegă. Sursa: Adi Pîclișan

1 /.

După ce a ajuns să trăiască printre negri, o timişoreancă a înţeles că viaţa ei dinaintea voluntariatului a încetat. Înainte era studentă la Finanţe-Bănci şi se pregătea pentru o carieră cu program fix: de la 8 la 17.00, la ghişeul de consiliere al unei agenţii bancare. Acum ştie că locul ei este printre oamenii din lumea a treia pe care trebuie să îi ajute cu tot ce poate ea.

Primul sfat: fără şosete albe în Africa

Timişoreanca Alexandra Orosfoian are 23 de ani şi a trăit anul trecut revelaţia voluntariatului. "Am aflat de pe net de şcoala din Danemarca, am aplicat, am fost admisă", povesteşte tânăra. Impresionată de viaţa africanilor din cele mai sărace ţări, a decis să le întindă o mână de ajutor. A aplicat în cadrul programului Humana People to People, iar în mai a plecat pentru voluntariat în Mozambic. Pe Facebook, când reuşeşte să se conecteze la internet, ţine legătura cu cei de acasă.

"Nu vă luaţi şosete albe dacă mergeţi în Africa" a fost unul din primele mesaje postate. În particular, povesteşte: cu o porţie de câţiva litri de apă pe zi, e imposibil de întreţinut rufăria albă. Între timp a renunţat la şosetele albe, se bucură de vremea caldă şi îi învaţă pe negri limbi străine: portugheza şi engleza. În plus, va da drumul în curând unei grădiniţe, unde copiii vor sta supravegheaţi cât timp părinţii muncesc pe câmp. Aşa ceva nu s-a mai pomenit în sătucul în care a ajuns timişoreanca. Mai are de stat până în noiembrie în Africa şi, până atunci, mai vrea să le amenajeze acestora şi un parc de joacă, iar duminica le ţine lecţii de citire adulţilor.

Pregăteşte învăţători într-o ţară nealfabetizată

Pe 5 mai Alexandra Orosfoian a ple