Un coleg care circulă pe la reuniuni selecte, unde se discută despre destinul presei la nivel global, mi-a povestit că interlocutorii săi rămân șocați când aud că în România există vreo cinci canale de știri, plus încă vreo câteva posturi care practic nu transmit decât dezbateri politice.
În Germania sunt doar trei: N24, n-tv și EinsExtra. În Franța sunt patru canale, la fel ca și în Spania. Multe țări, cu populație mai numeroasă și cu economii mai puternice, au un singur post care difuzează non-stop programe informative.
De unde această explozie a posturilor de „știri”? Principala explicație ar fi că fenomenul este direct legat de campania electorală. Vom vedea ce mai rămâne pe piață după 2013. Dar cred că mai există o cauză: talk-showurile politice, cu toată isteria și pasiunea pe care o generează constant, au luat locul telenovelelor.
Majoritatea celor care se plimbă din post în post – de la minunata doamnă Tatoiu la competentul analist Bogdan Chirieac – ar fi putut juca cu succes într-o soap-opera latino-americană. Și, nu știu de ce, dar Crin Antonescu îmi amintește tot mai des de Natalia Oreiro, actrița uruguayană superficială și efemeră dintr-un serial care, prin 2000, a distrus inimile casnicelor din România. La cât de jalnică este dezbaterea electorală din această țară, aș spune că, totuși, telenovelele latino aveau mai multă substanță...
