De doi ani, Mugur Vărzariu a renunţat la o carieră bănoasă în marketing pentru a lua la pas coclaurile României. Fotografiază drogaţi cu seringa în gât, prostituate muribunde, romi îngrădiţi de ziduri, copii dormind laolaltă cu animale. Într-un cuvânt, oameni amărâţi
În 2010, când avea 40 de ani, Mugur Vărzariu şi-a dat demisia. Vreme de 15 ani lucrase în marketing, publicitate, strategie, client service. Avea o mulţime de cărţi de vizită de la tot felul de companii. Shoot yourself! (împuşcă-te!) este îndemnul comediantului american Bill Hicks pentru cei care fac munci precum cele de mai sus. Iar Mugur aprobă: „Într-un fel, îi dau dreptate". Şi-a dat seama că marketingul acesta este un chin.
„Am terminat ASE-ul, am făcut un master în economie, am început să lucrez. Am trecut pe la mai multe companii, mi-am făcut propria firmă. Dar mi-am dat seama că marketingul nu-mi place deloc. Trebuia să fac altceva. Ceva care să dureze. Fotografia durează. Va fi aici şi peste 50 de ani."
Până în 2010, Mugur avea un aparat foto mic, de plastic, ca toţi oamenii. Mai fotografia în vacanţă: „Poze cu animale, peisaje, natură. Nu eram deloc pasionat de fotografie. Putea să treacă un an fără să pun mâna pe aparat". Dar şi-a cumpărat o cameră foto profesională şi tot butonând la ea a început să înveţe.
A apărut în marile ziare ale lumii
Astăzi trăieşte din fotografie, fără să fie fotograf profesionist la vreo publicaţie, fără să aibă legitimaţie de ziarist sau carte de vizită. Totală libertate. Fără colegi de birou cu tot felul de toane, fără automate de cafea. E „casual Friday" în fiecare zi.
Mugur nici măcar nu e fotograf. Îşi zice artist social. Când aude sau vede ceva care îl indignează se urcă în maşină, îşi ia aparatul, ajunge, se strecoară şi pozează. Îşi pune pozele pe site-ul său sau le trimite ONG-urilor. Şi astfe
