Ideea ziarului de sport "mai altfel" s-a născut la începutul lui 1997, în urma unor discuţii îndelungi între Adrian Sîrbu, Ovidiu Ioaniţoaia şi Cătălin Tolontan. Era o perioadă politică propice, dar una economică extrem de tensionată. În ultimii săi ani, Guvernul Văcăroiu ţinuse în mod artificial leul la un nivel înalt, vreme de mai bine de doi ani dolarul fiind în jur de 2.000 de lei. Imediat după noiembrie 1996, când Ion Iliescu şi Nicolae Văcăroiu au predat puterea, dolarul a ajuns rapid la un curs de peste 10.000 de lei. Preţurile au explodat şi ele, un pachet de ţigări valora o sumă dimineaţa şi alta spre seară. Salariile au rămas pe loc sau au crescut prea puţin, neputându-se ţine de rata inflaţiei.

Nucleul, de fapt majoritatea primei redacţii a ProSport, provenea de la Sportul Românesc, ziar fondat de Dumitru Dragomir în 1991 şi condus de Ovidiu Ioaniţoaia. La "Sportul roşu" se lucra în plumb, se tipărea în vechea tipografie de la Palatul Universul, textele se culegeau seara la linotip, paginile se trăgeau la calandru. Deja anumite publicaţii, mai ales cele săptămânale, se tipăreau la offset, însă nici un cotidian, nici măcar Evenimentul Zilei, care în acea vreme era liderul pieţei, nu-şi permitea să abandoneze ideea tiparului înalt. Din pricina costurilor, dar şi din cauza unei tehnologii complet noi, pe care nimeni nu şi-o asuma. La un săptămânal mai mergea să pierzi patru-cinci ore pentru o pagină, la un cotidian nu-ţi puteai permite aşa ceva.

Occidentul din Bucureşti

În martie 1997, aproape toată redacţia Sportului Românesc a demisionat. Dragomir a încercat să se opună, dar n-a reuşit mai mult decât percheziţionarea portbagajelor unor maşini personale ca nu cumva fugrii să plece cu bunurile din dotare. Imediat au început discuţiile pentru noul ziar. Spre 200 de oameni angajaţi, salarii occidentale, exprimate în