Era exact săptămâna când foarte mulţi lideri politici, dar şi comentatori în spaţiul public, urmau să-şi mânânce în direct zecile de articole din ultimii doi ani în care argumentaseră, mai mult sau mai puţin arogant, după felul fiecăruia, o idee ce se poate rezuma pe scurt aşa: Emil Boc este un bou care nu ştie carte, tăierile de salarii publice sunt neconstituţionale, fiind \"un drept câştigat\", iar justiţia va face mai devreme sau mai târziu dreptate oamenilor. Sursa: EVZ

Decizia CEDO, venită în ajun de Sf. Ion şi statuând că nivelul salariului viitor nu este un drept al omului precum cel la viaţă şi libertate, a lăsat pe toţi aceşti teoreticieni în ofsaid. Însă între timp a venit revoluţia, deci nimic nu mai contează. Cu acelaşi aplomb, aceiaşi oameni vor continua să ofere opinii legale şi constituţionale şi de aici înainte, în beneficiul nostru, al tuturor.

De pildă pe tema sensibilă a legii sănătăţii – care sănătate, nu-i aşa, este tot un drept fundamental al omului. Sau pe tema dreptului la nesupunere civică prin demonstraţie neautorizată, care este probabil cel mai actual subiect, în context. Să-l luăm pe ultimul, de exemplu. Ca şi în alte state europene, pe fondul frustrărilor acumulate în criză, diverse pieţe încep să fie ocupate de protestatari cu o agendă imprecisă: se amestecă o masă importantă de nemulţumiţi de reducerile de pensii şi salarii, cu eco-anti-globalişti, progresişti, conservatori, tipi care suspectează că ne e rău din cauza masoneriei şi alogenilor etc. Cum e şi firesc, ca la Londra şi New York, toate se sparg în capul guvernelor şi a marii finanţe internaţionale, ambele la fel de corupte, care sunt aruncate la coş, cerându- se o nouă ordine care să rezolve rapid problemele.

Nu are nicio importanţă declanşatorul în cazul nostru: legea sănătăţii şi gafele preşedintelui Băsescu, intrat într-un dialog stupid şi provocator cu me