Într-un bluzon nisipiu şi târâind o servietă ieftină, un bătrânel mărunţel spune uşor peltic că de şcoala românească s-a ales praful şi că nu sunt semne de schimbare. Bătrânelul are 85 de ani şi predă matematică de când îl ştie toată lumea. Şi-a luat recent telefon mobil, ca să fie găsit de studenţi. Numele său este Solomon Marcus.
Vioi la trup dar şi la minte, academicianul încă îşi mai oferă ştiinţa tinerilor. Bătrânul profesor are din ce în ce mai puţin studenţi, iar dintre aceia, şi mai puţini de valoare. Însă nu este singurul ghinionist, ne-o zice chiar el. „La matematică, 15% din studenţii care vin în anul întâi sunt de calitate. La Litere, procentul este este de 5%", a declarat el, amărât, reporterilor Adevărul, la deschiderea anului universitar.
Logic ca un matematician şi limpede ca un lingvist, Solomon Marcus a făcut, cu această ocazie, fotografia învăţământului românesc din anul 2010: studenţi fără interes pentru carte, eşecul liceului în formarea elevilor, programe şi manuale proaste, relaţii neprietenoase dintre profesor - elev- părinte. Şi, n-a uitat bătrânul, nereuşita a ceea ce ar trebui să fie cei şapte ani de-acasă. Ce n-a prins profesorul de matematică în caracterizarea sa este încă o secvenţă din acelaşi film: după facultăţi, mai urmează un reproş, cel al angajatorilor. În toate sondajele ei transmit că absolvenţii de studii superioare nu sunt pregătiţi pentru nevoile reale de pe piaţa muncii, că ştiu doar teorie şi au puţine competenţe.
Solomon Marcus e printre puţinii care îşi asumă o vină a palierului din care face parte pentru calitatea slabă a absolvenţilor de facultăţi. Şi are şi o explicaţie: „Profesorii sunt prinşi în dilema plăţii pentru numărul de studenţi. Dacă trântesc prea mulţi, nu-şi mai justifică norma".
Observaţia academicianului este însă o excepţie. De obicei, imputările pe care le auzim sunt aru