Şoldul îl doare pe om mult mai chinuitor decât durerile de la genunchi, de la umăr, de la cot. Artroza care nu iartă pe nimeni, fiind­că se deteriorează articulaţiile prin uzură, prin trecerea anilor, aduce asemenea stricăciuni în şold încât cartilajul nu mai îm­piedică frecările şi se ajunge la frecarea os pe os. Mai păcăleşti durerea la umăr sau la genunchi, îţi ridici cu mâna genunchiul punându-l picior peste picior, te serveşti de mâna cealaltă faţă de umărul beteag, dar la şold n-ai cum evita durerile. Orice pas pune în lucrare şoldul şi ce te faci când acolo ar­ti­culaţia este vraişte.

De fapt, şi protezele de şold au păşit cel mai repede spre per­fec­ţionări faţă de celelalte pro­teze de articulaţii. Proteza de şold re­zis­tă mai mult timp decât proteza de ge­nunchi sau cea de umăr ori gleznă. Şi te­hnicile chirurgicale de implantare a unei proteze de şold au evoluat şi s-au modernizat cel mai accentuat. Atât de bine îl servesc protezele pe om încât cu o proteză de şold fostul bolnav de coxartroză poate urca pe munte, juca tenis şi duce o viaţă absolut normală. Proteza de şold trebuie să fie corespunzătoare din două puncte de vedere: să asigure confortul pacientului şi să ţină cont de raportul cost-eficienţă. De regulă nu se pune o proteză de mare per­fec­ţi­u­ne după o tehnologie de vârf unui vârstnic, care din pricina altor boli asociate abia se mişcă prin casă. Vârstnicului i se pune o proteză de categorie medie cu care îşi face treaba şi care durează relativ puţinii ani ce-i are de trăit. În schimb, unui tânăr i se alege o proteză de generaţie nouă, foarte performantă, care are şi o viaţă mai lungă. Profesorul Andrei Firică, cel care a înfiinţat

Clinica de Ortopedie de la Spitalul Colentina, a făcut mai multe operaţii decât autorul brevetului mondial pentru cea mai modernă implantare de proteză.

Şoldul îl doare pe om mult mai chinuitor