Drumul european, aglomerat, ramane in urma si drumeagul care se prelinge pe langa liziera padurii se opreste intr-o poarta de fier, pazita de un tip intr-un impecabil costum negru, care opreste Drumul european, aglomerat, ramane in urma si drumeagul care se prelinge pe langa liziera padurii se opreste intr-o poarta de fier, pazita de un tip intr-un impecabil costum negru, care opreste masina. "De la Adevarul". Mana se ridica usor, ca o bariera. De aici, aleea intra adanc in inima padurii si e flancata, la fiecare suta de metri, de alte costume sobre, care indica politicos calea de urmat. Dupa o curba, copacii se raresc si se vede ceva. Casa? Vila? Conac? Cazemata? Din toate cate ceva. O arhitectura complicata si amestecata, de la coloane si arcade de casa boiereasca la inox si termopane. Pe aleile frumos pietruite, stau presarate din loc in loc alte costume impecabile, atente la tot ce misca, de ti-e si teama sa faci vreo miscare mai brusca... Le mai lipsesc automatele atarnate-n gat ca sa te crezi la Medellin. Peisajul e completat de vreo patru-cinci parabolice si o antena metalica, vopsita in alb-rosu, ca in unitatile militare. Face Vantu conferinta de presa. Acasa la el, la Otopeni. Saptamana trecuta a trimis prin redactii un soi de carte alba a prabusirii FNI, 150 de pagini, si pesemne ca reactiile n-au fost tocmai cele scontate. Unii n-au scris nimic, altii l-au luat in deradere, trebuia facut ceva. Pe terasa generoasa, stau aliniate mese pline cu mancaruri si bauturi, de parc-ar fi receptie de ambasada. Chelnerii roiesc de colo-colo, iar o doamna draguta, ce pare a fi maestru de ceremonii, se ingrijeste ca fiecare invitat sa aiba scaun, sa se simta bine. Sorin Ovidiu Vantu se arata in usa livingului. E la costum, desi nu prea-i sta in obicei. "Am considerat de datoria mea sa raspund si la intrebarile presei dupa documentarul pe care vi l-am oferit" - incepe SO