A fost un puşti sărac. A rămas fără tată la 13 ani. A renunţat la fotbal. Un antrenor de juniori l-a salvat din cartierele rău famate ale Piteştiului.
Mihăiţă Ianovschi a fost chemat de tatăl lui Stancu, care era pe patul spitalului, şi i-a ascultat ultima dorinţă: "Fă-mi copilul mare fotbalist, să poată salva financiar familia!"
Bogdan Stancu iese de la vestiar zîmbind. E seara lui. A marcat două goluri cu Pandurii, a mai salvat-o pe Steaua încă o dată în acest sezon. Zîmbeşte, dar o face discret. E îmbrăcat în pas cu moda, cu un tricou roşu cu desene animate imprimat pe el. Se opreşte la interviuri şi, spre deosebire de alţii, nu face dezacorduri şi chiar spune şi lucruri interesante. Pleacă apoi, avînd acelaşi zîmbet de puştan, zîmbet care i-a lipsit însă în copilărie.
Descoperit la a doua tentativă
Povestea lui e dură. Provine dintr-o familie cu o situaţie financiară dezastruoasă. Mama lui lucra, la finalul anilor '90, într-o fabrică ce producea cauciucuri. Muncea în 3 schimburi, în timp ce tatăl său se lupta cu o boală de inimă care l-a doborît la pat şi l-a obligat să se interneze.
Primul contact al lui Stancu cu fotbalul a avut loc în 1997. Mihăiţă Ianovschi făcea selecţii la diferite şcoli din Piteşti şi cînd a ajuns la şcoala unde era Bogdan, acesta nu venise la cursuri. "Am mai dat o raită după vreo două luni şi l-am găsit, l-am văzut şi l-am luat la centru", şi-a adus aminte Ianovschi junior. Banii au continuat să fie însă o problemă. Stancu nu avea cu ce să-şi cumpere nici echipament, şi nici haine pentru şcoală.
"Vorbele tatălui său m-au răvăşit"
Cea mai grea lovitură a primit-o în urmă cu aproape 10 ani. Tatăl său a decedat. Nu înainte de a-l chema pe antrenorul fiului său la spitalul unde era internat. "Se ştia că va muri pentru că doctorii nu-i mai dăduseră nici o