La aproape 22 de ani de la acele evenimente, Marcel Popa şi le aduce aminte perfect, dar este convins că nu trăieşte tocmai visul cu care a pornit Revoluţia.
La momentul 22 decembrie 1989, Marcel Popa era marinar pe un împingător de manevră din Portul Galaţi. A văzut imagini la televizor cu revolta oamenilor şi s-a hotărât să plece de pe vapor.
"Mă mâna parca din urmă ura faţă de comunism, faţă de Securitate. Simţeam că este momentul să scăpăm de ele", îşi aminteşte Maricel Popa.
S-a amestecat printre oamenii care se duceau puhoi către actuala Prefectură, care la momentul respectiv găzduia Consiliul Popular Judeţean. S-a întâlnit cu câţiva marinari chiar în faţa Palatului Administrativ, cu care a hotărât să facă un detaşament de apărare a Dunării. I-au spus "Detaşamentul de Luptă Navrom", la care au aderat nu mai puţin de 200 de marinari şi 600 de docheri. Marcel Popa a fost desemnat să conducă acest detaşament.
"Am forţat intrarea în întreprindere (n.r. - Navrom) şi ghiciţi peste cine am dat: cei doi directori, Simionescu şi Niţulescu, care nu fugiseră când au aflat despre revolta izbucnită în toată ţara. Unii au vrut să-i linşeze, dar i-am stăpânit, spunându-le că vom avea nevoie de ei", mai spune revoluţionarul.
Şi chiar au avut nevoie de ei pentru că le trebuiau câţiva oameni care se pricep la organziare.
Detaşamentul de Luptă Navrom a avut o viaţă destul de lungă - aproape trei luni - şi o misiune extrem de grea, mai ales pe timp de noapte şi mai ales în zona Trecerii Bac. Zona de competenţă a fost cuprinsă între insula Chiciu şi gura Prului.
"Am avut intervenţii grele. Am tras într-un elicopter care simula focuri de armă, ca să bage panica în oameni. Apoi, am tras într-o şalupă rusească, care nu a vrut să răspundă când a fost pusă să se identifice. I-am dezarmat pe oameni şi i-am pre